Anul acesta nu s-a sfiit să ne testeze anduranța la neprevăzut și la rele, însă, dincolo de acest aspect, a fost și anul în care am învățat să ne descoperim mai îndeaproape și să apreciem lucrurile care contează.
Într-un an al blocajului și al fricii față de un inamic invizibil, dar ucigaș, într-un an în care ne-am temut pentru viața noastră, dar mai ales pentru viața celor dragi nouă, în anul în care am văzut primăvara mai mult pe geam decât în aer liber, când parfumul pomilor înfloriți, briza mării sau aerul proaspăt de munte n-au mai făcut parte din viața noastră așa cum o știam, a venit și momentul în care privim puțin înapoi pentru a ști ce avem de făcut înainte.
Citește și: Monica Jitariuc: Cărți pe care să le citești iarna aceasta
Bilanț 2020
E momentul acela în care știi că e bine să faci un bilanț, dar nu te trage inima, pentru că ești convins că-ți va da cu minus. Dar, ca în orice moment important al vieții, e bine să lași să se așeze lângă tine și un dram de speranță și un zâmbet și, de ce nu, un strop de încredere că poți merge mai departe dacă ai fost destul de puternic să treci peste un an ca ăsta.
Ceva mă face să cred că foarte mulți dintre noi se vor auzi spunând „să se termine odată anul ăsta îngrozitor, că m-am săturat de el”. A fost un an care nu va fi uitat multă vreme, orice-am face.
Dar, pe lângă toate nenorocirile aduse de 2020, sigur găsim și ceva bun în el.
Eu m-am redescoperit pe mine în momente dificile. Am înțeles că sunt ceea ce sunt și cum sunt datorită oamenilor care dau sens vieții mele. Și pentru asta sunt recunoscătoare.
Orice dimineață în care te trezești sănătos e ca o victorie pe care vrei s-o multiplici și celor pe care-i iubești. Urarea care părea banală până nu demult „sănătate, că-i mai bună decât toate” e aur în zilele astea și se transformă în dorința principală a tuturor.
Sentimentul care va rămâne lipit de 2020, pentru mine, este teama
Care a venit la pachet cu dorința de a ne fi bine, cum sunt cele două jumătăți ale unui miez de nucă, apărute și crescute împreună.
2020 e anul în care am descoperit la alt nivel, mult mai evident, răutatea oamenilor și dorința unora de a manipula distructiv folosindu-se de slăbiciunile umane. Am redescoperit caractere și moduri de comportament răsturnate la 180 de grade.
A fost anul care a trecut mai repede decât oricare altul și, paradoxal, anul care a cuprins în el atât de multe etape încât îmi pare multiplicat acum pe finalul lui.
În toate aceste luni ale lui 2020 am căutat mii de răspunsuri la tot atâtea întrebări. Și am găsit doar câteva, poate numărate pe degetele de la o mână.
Singura constantă care m-a ajutat enorm să-mi mențin echilibrul a fost familia și m-am bucurat de toate modalitățile prin care am reușit să ne susținem reciproc.
Citește și: Despre limite
„Pentru toate bunele lucruri și stări din 2020 sunt profund recunoscătoare”
Anul 2020 e cel în care am început să scriu aici și e unul dintre cele mai plăcute momente când răsfoiesc revista și știu că și alți ochi citesc cuvintele scrise de mine.
E anul în care am început un nou capitol profesional, poate chiar mai greu decât multe altele trăite până acum.
E anul în care am pierdut șansa de a avea o vacanță așa cum ne-o plănuiserăm, dar cel în care am desenat și am învățat cu și de la Luca mai mult decât în toți anii de când sunt mamă. E anul în care el a învățat de la tati să meargă pe bicicletă fără roți ajutătoare și când i-a spus „când o să fiu mare, mi-ar plăcea să fac un copil exact ca tine, tati, să te am de la început”.
Valoarea unor astfel de cuvinte trece dincolo de orice frică și de orice disperare, te face să crezi că într-un fel poți fi nemuritor. Dar nu singur, ci doar prin puterea dată de dragostea sufletelor de lângă tine.
Și pentru toate bunele lucruri și stări din 2020 sunt profund recunoscătoare. Și îmi doresc cu o forță imensă ca 2021 să vină cu o iarnă cu bătăi de bulgări, cu o primăvară în care să pot scutura cu mâna mea petalele copacilor înfloriți și să mă bucur din plin de mireasma teilor, cu o vară în care să construim liniștiți castele de nisip pe plajă și să culegem conuri de brad pe cărări de munte și apoi, la finalul anului, să am zeci, sute, mii de motive de recunoștință pentru viață.
Ultima modificare decembrie 14, 2020 2:15 pm