2017 nu se anunță, în ciuda ceea ce vă vor spune numerologii și Nostradamus însuși și chiar Baba Vanga, un an bun. Vom începe să decontăm toate alegerile noastre greșite – de la Roșiorii de Vede până la Leeds și Phoenix, Arizona. O să fie, global vorbind, cât se poate de rău. Dar îl vom îndura, căci nu mai avem de ales. Ce să facem? Mergem înainte, ca Gică Hagi.
Ce să facem, deci? Să ne trăim ceea ce ne aduce fericirea, cât de cât. Vă place să citiți cărți? Citiți, fraților, citiți, surorilor. Nu spun acum că ar trebui să citiți cărțile mele, deși ar trebui, dar, orișicât, citiți. Vă interesează, poate, niște recomandări? Sunt în măsură să vă ofer numele lui Julian Barnes. Ultimul său roman, Zgomotul timpului, despre lașitățile compozitorului Dmitri Dimitrievici Șostakovici, este, pur și simplu, o capodoperă, una dintre puținele din mileniul curent.
Preferați, poate, să plecați prin lume? Plecați, atunci, nu mai așteptați. Acum, nu sunt în măsură să vă spun eu unde să vă îndreptați, fiecare are alte așteptări de la locuri. Degeaba vă spun eu că Bari e un Milano la Adriatica sau că Lecce e mai frumos decât un muzeu, dacă vă place pe Dubai. Mergeți pe Dubai, eu ce să mai zic? Nu obiectez.
Doriți, poate, un trup sculptat, la sala de forță? Salahoriți ca atare. Tânjiți după învățarea limbii japoneze? Dar, vă rog.
Știu că pare o rutină – uite, un an nou, ce chestie, știm cum e. Nu e așa. E un miracol tot mai fragil timpul nostru. Poate să pară o idee furată de la alde Coelho sau Paler, dar chiar nu e: prezentul îl avem. Restul e mai degrabă improbabil. Nu vedeți și dumneavoastră câte se întâmplă, și pe colo, și pe dincolo?
Personal, am de gând să mă bucur de muzica acelora care încă nu ne-au părăsit în fatidicul 2016. Voi asculta, ignorând cu desăvârșire muzica comercială (chiar așa, cu cacofonie) de la radio-urile de acum, iar și iar, Mina și Celentano și Gianni Morandi și Gianna Nannini și, mai ales, Pink Floyd și Led Zeppelin.
Tot timpul acesta în cădere are nevoie de o coloană sonoră pe care să dansăm și nu pot, chiar nu pot, să mă încânt de monosilabicii de pe undele prea scurte. Zâmbet amar.
Citește și – Amintiri din 2016
Ultima modificare aprilie 28, 2022 4:36 pm