În „Being Julia” este o scenă care mi-a atras atenția încă de la apariția filmului în 2004. Annette Bening, nominalizată la Oscar pentru rol, interpretează o actriță din Londra anilor 1938. Dacă acest personaj, Julia Lambert ar fi trăit în zilele noastre, cu siguranță s-ar fi aflat pe copertele revistelor glossy, pe primele pagini ale tabloidelor și i-am fi găsit numele pe multe publicații online cu titluri fie despre talentul ei actoricesc, fie despre culisele vieții de star.
Undeva în a doua jumătate a filmului, Julia se află în cabina sa plină de flori după încheierea unei reprezentații. Este preocupată să își înlăture machiajul când în încăpere intră soțul ei, directorul teatrului. Este întors mai devreme de la un joc de golf și a avut, astfel, răgaz să vadă piesa din seara respectivă.
Michael, într-un costum gri impecabil cu vestă și cravată își ascultă soția cum spune că a avut cinci bisuri. „Julia vreau să îți spune ceva. Nu te înfuria, doar ascultă”- spune pe cel mai normal ton posibil, fără să i se miște un mușchi pe față, dar pregătit de a primi o reacție zgomotoasă. „De ce ai jucat atât de prost?” E momentul în care Julia se întoarce către el, până atunci în întreaga scenă îi vorbise cu spatele și cu fața la oglinda în care își înlătura de pe față machiajul de scenă.
Sunt replici atât de bune, încât nu pot să nu le redau întocmai. Julia are părul prins și poartă doar un halat gri. „Am jucat prost? E limpede că nu te pricepi. În viața mea nu am jucat mai bine”. La fel de calm, Michael își menține părerea: „Aiurea. Ai fost groaznică.” Julia se întoarce din nou intr-un amestec de uimire, furie și durere. „M-au adulat.” Michael: „Publicul e un cretin. Ai exagerat. Ai fost falsă de la un capăt la altul”. După această replică, ochii Juliei se măresc și din tot corpul țipă „Cum îndrăznești să îmi vorbești așa, nenorocitule. Ieși afară. Ce știi tu?”.
Replicile curg rapid, simți tensiunea din corpul Juliei în opoziției cu atitudinea calmă a lui Michael. „Poți să mă lovești, poți să mă înjuri, să urli, dar tot ai jucat infect. Și nu voi începe repetițiile la noua piesă dacă joci ca o asmatică”.
Julia: Atunci, caută pe altcineva.
Michael: Nu te prosti, Julia. Duminică voi opri piesa și vreau să pleci în străinătate. Să faci o pauză.
Julia: Chiar am jucat atât de prost?
Michael: Da. Nu-i lăsa pe oamenii din exterior să-ți subestimeze talentul. Cum spunea Jimmei Langton (mentorul Juliei în film) – singura ta realitate este teatrul.
Julia începe să plângă. Un plâns sfâșietor în brațele lui Michael.
Julia: Mă urăsc. Sunt o odioasă.
Michael: Oricum, rămâi o mare actriță. – Ceea ce ne arată și filmul în fiecare moment.
Julia: Nu și în seara asta.
Michael: Nu. Nu și în seara asta.
Feedback-ul tradus mot a mot înseamnă a păși înapoi, adică să asculți real ceea ce ți s-a comunicat și să revii cu un răspuns la fel de real. Înseamnă să asculți, nu să auzi. Să comunici, nu să vorbești.
Feedback-ul este un cuvânt la modă acum, mai ales în industria promovării, însă de cele mai multe ori nu înseamnă nimic. Feedback-ul primit dinspre publicul tău este, cu siguranță, una dintre cele mai eficiente unelte pe care le poți folosi pentru a-ți face produsul/serviciul mai bun, pentru a-ți crește profitul bussinessului tău, pentru a progresa. Înseamnă, pur și simplu, să iei în considerare ceea ce interlocutorul tău are să îți spună. În caz contrar, ajungi la „divorț” din motive de lipsă de comunicare. De asemenea, o sintagmă la modă.
Mai este o provocare…un feedback cu o informație adevărată este aur. Poate să te enerveze, poate să te facă să îți dorești să țipi, să înjuri sau să lovești…poate să te facă mai bun! Secretul este să îți dorești să asculți. Poate gândul vă va zbura la toți șefii care se înconjoară de oameni care le spun doar ceea ce vor să audă…însă, nu este un motiv să abandonezi lupta. Există un canal de comunicare la care reacționează orice om, trebuie doar să identifici care este tonul care face muzica pentru urechile persoanei respective.
Tu când ai acceptat ultima oară un feedback? Când ai dat ultima oară un feedback real? Ai dat vreodată o palmă pentru că nu ți-a convenit ce ai auzit și de abia apoi te-ai gândit dacă omul avea dreptate?
Citește și – „Păcatele” promovării
Citește și – Principiile de campion ale lui Mihai Leu valabile și în promovare
Ultima modificare noiembrie 22, 2016 5:23 pm