O femeie a decis să împărtășească pe internet una dintre întâmplările prin care a trecut de curând.
“Prietena mea cea mai bună avea un iubit abuziv. Amândouă îl bănuiam că are probleme psihice, dar ea era atât de îndrăgostită că ignora aceste semne. A venit totuși momentul când n-a mai putut nega ceea ce era evident.
În ziua când i-a spus că îl părăsește a bătut-o cum n-a bătut-o niciodată. A reușit să fugă, a venit la mine acasă. Prietenul ei a urmărit-o și mi-a spart ușa de la intrare.
Aș vrea să spun că l-am înfruntat și am apărat-o, dar n-am reușit. Mi-a fost frică, am înghețat. Ne-a făcut să paralizăm de frică și ne-a înghesuit într-un colț din baie.
Atunci, bătrânul meu cățel Roni a năvălit în cameră. Roni e blând, prostănac, dar dulce. E genul de cățel care se lasă tras de coadă de nepoții vecinului meu de la parter. Nu cred că l-am auzit niciodată mârâind. Roni e o dulceață prostănacă.
Dar, când l-a prins pe picior pe iubitul prietenei mele, Roni a devenit o bestie. Avea pupilele dilatate și era pline de sânge pe lăbuțe deoarece călcase în cioburile geamului de la sufragerie pe care îl spărsese bestia umană.
În câteva secunde, cățelul meu a reușit să-l doboare pe iubitul prietenei mele și s-a suit pe burta lui scoțând niște sunete înfiorătoare.
Am avut noroc. Tata tocmai se întorsese și l-a prins pe Roni de zgardă. A chemat repede poliția și l-a imobilizat pe agresor.
Am aflat mai târziu că agresorul nu era la prima sa faptă de acest gen, acesta având deja cazier.
Rănile lui Roni s-au vindecat. Și ale noastre la fel.
Timpul a trecut. Roni a rămas la fel de dulce ca înainte. Cred ca a și uitat ce s-a întâmplat în noapte aceea. Eu n-am uitat. Dacă nu era ea, nu știu ce s-ar fi întâmplat. Îi datorez viața lui Roni. ”