Un loc mai special

..locul in care imi desfasor activtatea in care sunt oarecum specializata e unic, e cald.. e un mediu in care concretul se amesteca cu abstractul, in care esenta si aparenta sunt in acelasi plan, desi sunt strict contraste. E ironic, caci cuvantul “munca” in sine e un cuvant greu,suna “greu”. De obicei presupune seriozitate, strictete, competenta si chiar rigidate, dar sunt de asemenea si exceptii. Mediul in care ma desfasor e special pentru ca munca mea este speranta pentru altii. Aceasta munca ma relaxeaza si imi da libertatea de a ma bucura de rezultatele acesteia. La locul meu de munca se contopeste utilul cu placutul, se concretizeaza rasetele din pauze cu seriozitatea din timpul orelor de munca, se stabileste o legatura intre latura mea interioara, puternic marcata de dorinta de a practica ceea ce fac, cu dorinta exterioara de reusita si succes. ..simplu..de redactat pe-o foaie dar greu de exprimat in cuvinte.. Dorinta de a munci provine si din latura mea uman individualizata prin sentimente si consta in strangerea de fonduri pentru o casa de copii, un hospice in care speranta copiilor sta la baza puterilor oamenilor capabili sa-i ajute. Mai concret am grija ca fondurile stranse sa ajunga la ei spre a le diminua din necesitati si pentru a le asigura o viata aproape de normalitate. Din biroul umbrit de brazii din dreptul ferestrei, se incheaga o priveliste in care se contureaza muntii, iar noaptea cand lumina stelelor se rasfrange asupra lor, ma gandesc la ce am reusit sa fac in acea zii pentru a-i ajuta pe cei mici. Colegii mei sunt o echipa unita, seriozitatea cu care trateaza aceasta problema atat de delicata este pe atat de mare pe cat sunt speranta si umorul cu care “lucreaza”. Desi ideea de a nu strange nimic pe ziua respectiva sau o perioada de timp ii descurajeaza pe toti, ideea unei zile noi care aduce noi oportunitati le readuce zambetul. Spiritul de echipa se individualizeaza, devine unitar, intr-o singura persoana a carui scop se concretizeaza, cand fiecare om care a contribuit la obtinerea telului a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a aduce o luminita la un capat de tunel. Nu exista spirit competitiv ,exista lucru in echipa, fapt ce ne uneste mai mult si ne sensibilieaza latura umana, interioara. Ne da statutul de “oameni”, ne desemneaza “umani” si ne aduce intr-un final pe un acelasi drum, umbrit de lacrimile celor mici, obscurizat de plansetele isterice ale acestora, dar care in final aduce o speranta pentru un zambet inocent.

..locul in care imi desfasor activtatea in care sunt oarecum specializata e unic, e cald.. e un mediu in care concretul se amesteca cu abstractul, in care esenta si aparenta sunt in acelasi plan, desi sunt strict contraste. E ironic, caci cuvantul “munca” in sine e un cuvant greu,suna “greu”. De obicei presupune seriozitate, strictete, competenta si chiar rigidate, dar sunt de asemenea si exceptii. Mediul in care ma desfasor e special pentru ca munca mea este speranta pentru altii. Aceasta munca ma relaxeaza si imi da libertatea de a ma bucura de rezultatele acesteia. La locul meu de munca se contopeste utilul cu placutul, se concretizeaza rasetele din pauze cu seriozitatea din timpul orelor de munca, se stabileste o legatura intre latura mea interioara, puternic marcata de dorinta de a practica ceea ce fac, cu dorinta exterioara de reusita si succes. ..simplu..de redactat pe-o foaie dar greu de exprimat in cuvinte.. Dorinta de a munci provine si din latura mea uman individualizata prin sentimente si consta in strangerea de fonduri pentru o casa de copii, un hospice in care speranta copiilor sta la baza puterilor oamenilor capabili sa-i ajute. Mai concret am grija ca fondurile stranse sa ajunga la ei spre a le diminua din necesitati si pentru a le asigura o viata aproape de normalitate. Din biroul umbrit de brazii din dreptul ferestrei, se incheaga o priveliste in care se contureaza muntii, iar noaptea cand lumina stelelor se rasfrange asupra lor, ma gandesc la ce am reusit sa fac in acea zii pentru a-i ajuta pe cei mici. Colegii mei sunt o echipa unita, seriozitatea cu care trateaza aceasta problema atat de delicata este pe atat de mare pe cat sunt speranta si umorul cu care “lucreaza”. Desi ideea de a nu strange nimic pe ziua respectiva sau o perioada de timp ii descurajeaza pe toti, ideea unei zile noi care aduce noi oportunitati le readuce zambetul. Spiritul de echipa se individualizeaza, devine unitar, intr-o singura persoana a carui scop se concretizeaza, cand fiecare om care a contribuit la obtinerea telului a facut tot ce i-a stat in putinta pentru a aduce o luminita la un capat de tunel. Nu exista spirit competitiv ,exista lucru in echipa, fapt ce ne uneste mai mult si ne sensibilieaza latura umana, interioara. Ne da statutul de “oameni”, ne desemneaza “umani” si ne aduce intr-un final pe un acelasi drum, umbrit de lacrimile celor mici, obscurizat de plansetele isterice ale acestora, dar care in final aduce o speranta pentru un zambet inocent.

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Libertatea.ro

Mihai Bendeac era certat cu Gabriel Cotabiță. Actorul regretă: „Iartă-mă. Deși e prea târziu. Mi-am dovedit că sunt un om prea mândru”

Fanatik

Alegeri prezidențiale 2024, turul 1 – rezultate finale în 59% din secţii de votare. Date oficiale BEC. Cine intră în turul 2

GSP.ro

Marea iubire a lui Ion Țiriac are o afacere de succes » Cu ce se ocupă femeia

Urmărește-ne pe Google News