Niciodată nu am ştiut cum să încep ceva şi tind să cred că lucrurile cu adevărat frumoase nu au un început clar şi nu au nici sfârşit…
Am vrut să-ţi scriu despre atât de multe lucruri, că toate gândurile mi s-au întrepătruns şi nu ştiu cum ţi-aş putea vorbi despre prietenie, iubire, sentimente, amintiri fără să mă încurc în cuvinte şi să par penibilă.
Poate că de fapt am vrut doar să-ţi vorbesc despre un sfârşit de primăvară, o vară înnebunitor de caniculară şi atât de dulce şi un început de toamnă.
Am scris fraze, le-am şters şi le-am rescris; nu m-am simţit niciodată atât de nehotărâtă, debusolată ca acum şi mi-ar plăcea să cred că daca ai fi fost lângă mine acum m-ai fi trezit la realitate sau ne-am fi pierdut amândoi printre cuvinte, fraze nesfârşite, până la epiuzare şi nimic nu ar mai conta, cuvintele ar fi prisos, am avea în faţa doar un drum lung de parcurs spre nicăieri, spre oriunde sau poate spre munţi, dealuri de zăpadă, avalanşe de luminiţe, acolo unde visele sunt posibile şi realitatea e mai uşor de suportat.
Nu există trecut, nici viitor iar prezentul e atât de mirific…două farfurii cu mâncare caldă, o sticlă şi două pahare de vin.
Uşor ameţiti şi învăluiţi de farmecul mirosului proaspăt de brad, lumina difuză şi zgomotul lemnelor ce ard în sobă, ne îndeamnă să rostim cuvinte, ca şi cum noi am fi primii care au descoperit arta de „ a vorbi” , nu am auzit niciodata atâtea cuvinte frumoase rostite într-o frază.
Şi devenim din nou prieteni şi toate greselile făcute sunt uitate şi amintirile devin prezent. Niciodată somnul nu a fost mai dulce, mai odihnitor ca în bratele tale protectoare şi „ noapte bună” nu va avea acelaşi sonor ca atunci când îl spui tu.
Mereu voi crede că există un loc unde visele devin reale şi poate în această iarnă…voi crede din nou în „ Moş Crăciun” !
Foto: Shutterstock