Într-o zi obişnuită, ne cheamă la cabinetul medical al şcolii. Eu fiind speriată că îmi face o injecţie mă gândeam să nu mă duc. În fine ajunsă în cabinet ne ia o banală tenisune…
… ghici ce?! aveam tensiunea 21 cu 8 … prima mea reacţie a fost ..eeeeeeeeaaaa e aparatul stricat. Peste o jumătate de oră o sun pe mătuşă mea, ea fiind asistentă, şi îmi spune „fată stai liniştită mergem diseară când vii de la şcoală la medicul de familie”.
Adunsă acolo îi povestim medicului ce mi s-a întâmplat, iar acesta zice că la o aşa teniune e ceva la inimă, îmi ascultă inimă prima dată şi zice că aude un suflu mic. Îmi ia şi el tenisune şi ne spune mie, mamei mele şi mătuşii mele că am teniunea 21 cu 8, ca să nu zică 24 cu 8.
Deja mama devenise agitată. Medicul a zis că ne face o trimitere la Ploieşti la spitalul Petrolul. Ajunsă acolo la ora 6 dimineaţa, o doctoriţă drăguţă face câteva cercetări şi îi zice mamei mele „Fata rămâne aici, e ceva grav”.
Mama deja tremura, eu plângeam, în ceva timp doctoriţa m-a lăsat în grijă unui doctor mai bătrân . Vorbeşte mamă cu el şi spune „trebuie să îi iau tensiunea ca să mă conving”. Îmi ia tensiunea 23 cu 8, şi zice că nu se poate, că e posibil ca aparatul să fie stricat, se duce să ia altul, dar şi cu acela tot aşa de mare era tensiune şi zice că, cazuri aşa nu prea a întâlnit.
Îi spune mamei mele că trebuie cercetat tot, aşa că după un timp de injecţii non stop şi pastile luate cu pumnul …. şi după multe alte cercetării, doctorul zice: „fetiţă are ceva la inimă trebuie să o trimit la un specialist cardiolog la Bucureşti la spitalul Fundeni”.
Mama a spus că mergem, nu avem ce face. Ajunsă acolo Doctorul Nicolescu, spune: „iubita ia să vedem ce ai”, după ce a cercetat şi el a zis că am ceva la inimă. Aveam bicuspedie aortica şi coarctaţie strânsă de aortă … şi îmi spune că trebuie operată urgent la Cluj la spitalul Institutul inimii Nicolae Stancioiu.
Mama cu lacrimi în ochi mi-a spus că mergem şi la capăt de pământ dacă este nevoie. Ajungem la Cluj am căutat acest doctor prin tot Clujul, îl găsim şi zice: O operăm!
După două săptămânii de cercetare le spune părinţiilor mei: staţi aşa că nu-i aşa…este destul de grea această operaţie şi după 3 săptămânii m-a operat. Am suportat dureri groaznice dar nu avea ce să fac, era viaţă mea în joc.
Aşa că, acum am scăpat, am rămas doar cu bicuspedie aortica şi iau pastile în continuare, dar sper că Dumnezeu mă va ajută cum m-a ajutat şi până acum şi tot ce pot spune este că ador acest medic pe nume COLŢUL MIRCEA. Mereu va rămâne într-un colţisor al inimii mele, îl iubesc.
În viaţă trebuie să crezi în Dumnezeu şi El te va ajuta necondiţionat …în clipa aceea am avut doi Dumnezeii.. care m-au salvat şi le mulţumesc din toată inima.
And I always say be strong!
Foto: Shutterstock
Trimite-ne şi tu povestea ta şi poţi câştigi unul dintre cele 6 seturi Pulmoll!