Nu cred ca am incetat niciodata sa ma joc. Ador sa ma joc si uneori e foarte bine sa iei lucrurile serioase in joaca pentru a trece mai usor peste unele. Joaca nu e un joc numai pentru copii.
Sa va spun cum ma joc eu cu sotul meu, copilul meu, familia mea, prietenii mei. Cu sotul meu joc sah, remi, carti… poate pare plictisitor, deci ar trebui sa trec la jocul cu prietenii.
Suntem o gasca de vreo 15-20 care inca de adunam la noi acasa, si pana dimineatza jucam twister (bine ca sub apartamentul nostru e spatiu comercial si nu vecini), ne incurcam mainile si picioarele si apoi cadem care mai de care mai incolatacit. Ca sa ne odihnim putin jucam mafia: ne impuscam, ne salvam, ne vindecam, ne prindem unii pe altii… si multe alte jocuri care strnesc rasul si ne binedispun.
Sa mai adaug faptul ca mi-am facut un obicei sa-i cumpar fetitei mele in fiecare luna cate o jucarie mai speciala… ne plimbam prin oras, o cumparam, cand venim acasa ea e obosita si o pun la somn iar eu stau si „descifrez” jucaria ca sa ii pot explica si ei cum sa se joace. Altadata am luat 2 pachete de plastilina: unul pentur ea, altul pentru mine… am cautat figurine pe net, le-am facut apoi i le-am dat ei sa se joace.
Sincer, sper sa ma tina aceasta copilarie mai mult pentru ca ma face sa ma simt bine si nu-mi pare rau de timpul care trece si nu se mai intoarce.