Treptele catre succes, la o mama cu doi copii autisti, sunt anevoioase, uneori parca prea inalte…Poate pare ridicola povestea mea, dar e reala. Mi-am facut un scop din a-mi recupera copiii. Nu imi doresc neaparat sa fiu subiect de ziar, ci doar simt nevoia sa spun ceea ce simt. Asa imi demonstrez ca am acceptat realitatea. Fetita mea are 5 ani si 9 luni iar baietelul 4 anisori. M-a binecuvantat Dumnezeu cu doi ingeri. Sunt amandoi cu autism. SUNT DOI COPII INTELIGENTI iar acest lucru imi da forta necesara de a crede ca totul poate fi schimbat. Succesul meu acesta este: un pas mic facut spre recuperarea lor este un mare succes pt mine! Ii vad cum vor sa isi depaseasca limitele. Chiar daca nu verbalizeaza tot ce simt, e de ajuns ,sa spunem, baietelul meu sa se uite intr-o anumita directie, ca sa stiu in secunda urmatoare ce vrea. E dificil sa spun acum ca vom ajunge la o recuperare completa, dar de ce nu? Ar fi succesul vietii mele! Nu as avea nevoie sa ating nici o alta culme a succesului care sa ma umple de bunastare materiala. Sau mai bine zis, ar fi reusita noastra, a mea si a copiilor. Nu ar avea rost sa incep sa spun cat de inexistent este totul la noi in tara legat de acesti copii pentru ca nu acesta este subiectul, insa toate aceste lipsuri exista de la educatie, sanatate si pana la centrele de recuperare sau persoane bine pregatite care sa se ocupe de copilul autist. Am inceput sa gust din acest succes. La inceput era amar, cu lacrimi multe (lacrimi mai sunt si acum) dar dupa cum v-am spus, orice mic progres al lor reprezinta o mare reusita (nu vorbesc despre un succes total ci despre o parte din el). ISI DISTING PARTILE CORPULUI, CUNOSC CULORILE, CANTA FRUMOS (chiar daca numai eu inteleg ceea ce verbalizeaza)… linia melodica e uneori ”atat de perfecta”… Isi exprima necesitatile (atunci cand vor la toaleta, cand le e foame, frig, cald, somn, cand vor la plimbare). Fetita se descurca foarte bine si la calculator! Mai este mult de munca, stiu acest lucru. Insa voi reusi ,voi ajunge si la acest ”succes”. Deocamdata am obtinut doar o parte din el si sunt multumita si asa…
Treptele catre succes, la o mama cu doi copii autisti, sunt anevoioase, uneori parca prea inalte…Poate pare ridicola povestea mea, dar e reala. Mi-am facut un scop din a-mi recupera copiii. Nu imi doresc neaparat sa fiu subiect de ziar, ci doar simt nevoia sa spun ceea ce simt. Asa imi demonstrez ca am acceptat realitatea. Fetita mea are 5 ani si 9 luni iar baietelul 4 anisori. M-a binecuvantat Dumnezeu cu doi ingeri. Sunt amandoi cu autism. SUNT DOI COPII INTELIGENTI iar acest lucru imi da forta necesara de a crede ca totul poate fi schimbat. Succesul meu acesta este: un pas mic facut spre recuperarea lor este un mare succes pt mine! Ii vad cum vor sa isi depaseasca limitele. Chiar daca nu verbalizeaza tot ce simt, e de ajuns ,sa spunem, baietelul meu sa se uite intr-o anumita directie, ca sa stiu in secunda urmatoare ce vrea. E dificil sa spun acum ca vom ajunge la o recuperare completa, dar de ce nu? Ar fi succesul vietii mele! Nu as avea nevoie sa ating nici o alta culme a succesului care sa ma umple de bunastare materiala. Sau mai bine zis, ar fi reusita noastra, a mea si a copiilor. Nu ar avea rost sa incep sa spun cat de inexistent este totul la noi in tara legat de acesti copii pentru ca nu acesta este subiectul, insa toate aceste lipsuri exista de la educatie, sanatate si pana la centrele de recuperare sau persoane bine pregatite care sa se ocupe de copilul autist. Am inceput sa gust din acest succes. La inceput era amar, cu lacrimi multe (lacrimi mai sunt si acum) dar dupa cum v-am spus, orice mic progres al lor reprezinta o mare reusita (nu vorbesc despre un succes total ci despre o parte din el). ISI DISTING PARTILE CORPULUI, CUNOSC CULORILE, CANTA FRUMOS (chiar daca numai eu inteleg ceea ce verbalizeaza)… linia melodica e uneori ”atat de perfecta”… Isi exprima necesitatile (atunci cand vor la toaleta, cand le e foame, frig, cald, somn, cand vor la plimbare). Fetita se descurca foarte bine si la calculator! Mai este mult de munca, stiu acest lucru. Insa voi reusi ,voi ajunge si la acest ”succes”. Deocamdata am obtinut doar o parte din el si sunt multumita si asa…