Barbatul din fata mea vorbea sasait, stropi de saliva improscau aerul primavaratic, amestecandu-se organic in umezeala atmosferei.Trebuia sa iei distanta necesara, din cauza exploziei lichide, dar si a rangului acestui personaj. Domnul era profesor universitar, renumit si solicitat la maximum de cei care aspirau la o cariera de economist. Din doi timpi si trei miscari domnul Profesor te testa: mai intai global (ca sa utilizez un termen din specialitatea domniei sale), apoi intelectual, printr-un test cu cinci itemi de dificultate medie. M-a poftit in casa, semn ca trecusem prima proba.Camera era ticsita de carti, manuale groase, dosare ingalbenite. Era o camera specifica meditatiilor. Nu ale celor spirituale, nu avea timp domnul Profesor pentru asemenea indeletniciri decadente, ci ale elevilor de liceu, adunati ca niste oite buimace in jurul mesei cu sase scaune de lemn lucios. Am primit testul, iar domnul Profesor s-a retras discret, amenintandu-ne cu prezenta lui peste o ora. ”Oita ”din stanga mea era, de fapt, un berbecut gras, bubos si cu respiratie suieratoare.Adica un adolescent tipic. -Fato, imi dai si mie rezolvarea. N-a avut nicio intonatie dubitativa dupa enunt, semn ca nu aveam de ales. Din dreapta m-a impuns un deget lung cu o unghie si mai lunga, ocru inchis. Fata era draguta, machiata ca la carte. -Sa ma lasi numai sa verific! Pentru ca s-a comportat elegant, a primit imediat incuviintarea mea. Dupa o ora, ”berbecutul” l-a intampinat pe domnul Profesor cu aerul tamp al unui tocilar nadusit dupa o munca extenuanta. -Bravo, Raducu, l-a mangaiat prin tonul molcom domnul Profesor.Inseamna ca-l stia pe ”berbecut”. M-a nedumerit ca inca nu-i evaluase dotarile intelectuale si se complacea in minciuna asta stravezie.Degetul lung de langa mine a fost acceptat cu o mica observatie, de metoda, cum a remarcat domnul Profesor. Rand pe rand, celelalte ”oite” au fost dramaluite de maestru.Am ramas eu la urma.S-a uitat la fata mea, la hartie, iar la fata, si a rostit cu oarecare plictiseala venerabila: -Domnisoara, eu nu am timp sa te alfabetizez. Economia nu e portofelul dumitale, sa-l umpli cu fleacuri! Ha, ha, ha, a nechezat ”berbecutul”, un hi, hi s-a auzit si dinspre degetul lung. Am iesit din camera de meditatii si total din sfera ”economicului”.Acum contabilizez numai portofelul meu cu fleacuri.Am trecut pe langa o mare cariera,un mare viitor.As fi fost Mugur Isarescu, Theodor Stolojan si o alta duzina de economisti celebri, la un loc. N-a fost sa fie! Dar de atunci, sa nu vad carnea de oaie!
Barbatul din fata mea vorbea sasait, stropi de saliva improscau aerul primavaratic, amestecandu-se organic in umezeala atmosferei.Trebuia sa iei distanta necesara, din cauza exploziei lichide, dar si a rangului acestui personaj. Domnul era profesor universitar, renumit si solicitat la maximum de cei care aspirau la o cariera de economist. Din doi timpi si trei miscari domnul Profesor te testa: mai intai global (ca sa utilizez un termen din specialitatea domniei sale), apoi intelectual, printr-un test cu cinci itemi de dificultate medie. M-a poftit in casa, semn ca trecusem prima proba.Camera era ticsita de carti, manuale groase, dosare ingalbenite. Era o camera specifica meditatiilor. Nu ale celor spirituale, nu avea timp domnul Profesor pentru asemenea indeletniciri decadente, ci ale elevilor de liceu, adunati ca niste oite buimace in jurul mesei cu sase scaune de lemn lucios. Am primit testul, iar domnul Profesor s-a retras discret, amenintandu-ne cu prezenta lui peste o ora. ”Oita ”din stanga mea era, de fapt, un berbecut gras, bubos si cu respiratie suieratoare.Adica un adolescent tipic. -Fato, imi dai si mie rezolvarea. N-a avut nicio intonatie dubitativa dupa enunt, semn ca nu aveam de ales. Din dreapta m-a impuns un deget lung cu o unghie si mai lunga, ocru inchis. Fata era draguta, machiata ca la carte. -Sa ma lasi numai sa verific! Pentru ca s-a comportat elegant, a primit imediat incuviintarea mea. Dupa o ora, ”berbecutul” l-a intampinat pe domnul Profesor cu aerul tamp al unui tocilar nadusit dupa o munca extenuanta. -Bravo, Raducu, l-a mangaiat prin tonul molcom domnul Profesor.Inseamna ca-l stia pe ”berbecut”. M-a nedumerit ca inca nu-i evaluase dotarile intelectuale si se complacea in minciuna asta stravezie.Degetul lung de langa mine a fost acceptat cu o mica observatie, de metoda, cum a remarcat domnul Profesor. Rand pe rand, celelalte ”oite” au fost dramaluite de maestru. Am ramas eu la urma. S-a uitat la fata mea, la hartie, iar la fata, si a rostit cu oarecare plictiseala venerabila: -Domnisoara, eu nu am timp sa te alfabetizez. Economia nu e portofelul dumitale, sa-l umpli cu fleacuri! Ha, ha, ha, a nechezat ”berbecutul”, un hi, hi s-a auzit si dinspre degetul lung. Am iesit din camera de meditatii si total din sfera ”economicului”. Acum contabilizez numai portofelul meu cu fleacuri. Am trecut pe langa o mare cariera, un mare viitor. As fi fost Mugur Isarescu, Theodor Stolojan si o alta duzina de economisti celebri, la un loc. N-a fost sa fie! Dar de atunci, sa nu vad carnea de oaie!