Rebeca e bucuria si sursa de energie pentru toata familia.. atat pentru cea “larga”, incluzand bunicii si unchii, matusile, dar mai ales pentru noi doi. Anul acesta ar fi trebuit sa fie ultimul meu an de facultate. Acum, in loc sa investesc in fiica mea, ar fi trebuit sa-mi bat capul cu lucrarea de licenta… am ales ce era mai important. Cand am decis la ce facultate sa merg, pe lista mea nu era prevazut un bebe in anul 2, de aceea m-am dus foarte departe de casa…la 500 de km. Am invatat sa traiesc independent, si acum ma descurc execelent in rolul de sotie si mama! Minunea care imi invioreaza diminetile, imi buimaceste noptile si da valoare zilelor mele merita fiecare secumda din timpul meu! La mama sau la soacra nu pot s-o las…adica eu sa merg casa sa-mi vad de trebuiri iar ea sa fie in alta parte. Daca e vorba de o iesire mai indelungata ( peste noapte si la distanta) o las. Bine ca am la cine! Daca e vorba de iesiri mai scurte de cateva ore prefer sa vina matusile ei care sunt topite dupa ea, sa stea acasa la noi pentru ca aici e mediul in care se simte cel mai in siguranta si cel mai bine (uneori mai apelez si la “vecina”…dar numai pentru o fuga pana la “colt”). Acum Rebeca are aproape 5 luni si ma gandesc cu groaza ca va trebui sa ma despart de ea pentru aproape un an pentru a-mi continua studiile…inca nu sunt decisa daca va fi anul acesta sau peste inca un an. Asta tine numai de taria mea de carater si de sufletul meu de mama! Vreau sa fiu langa ea, iar atunci cand voi lucra, dat fiind faptul ca partea materiala in casa este asigurata de sotul meu, serviciul meu nu va fi unul solicitant si deci nici unul unde sa fiu motivata financiar (stau putin, primesc putin, dar nu-mi pasa atata timp cat fac ceva ce imi place). Cam astea sunt gandurile mele cu privire la aceasta tema, deocamdata!
Rebeca e bucuria si sursa de energie pentru toata familia.. atat pentru cea “larga”, incluzand bunicii si unchii, matusile, dar mai ales pentru noi doi. Anul acesta ar fi trebuit sa fie ultimul meu an de facultate. Acum, in loc sa investesc in fiica mea, ar fi trebuit sa-mi bat capul cu lucrarea de licenta… am ales ce era mai important. Cand am decis la ce facultate sa merg, pe lista mea nu era prevazut un bebe in anul 2, de aceea m-am dus foarte departe de casa…la 500 de km. Am invatat sa traiesc independent, si acum ma descurc execelent in rolul de sotie si mama! Minunea care imi invioreaza diminetile, imi buimaceste noptile si da valoare zilelor mele merita fiecare secumda din timpul meu! La mama sau la soacra nu pot s-o las…adica eu sa merg casa sa-mi vad de trebuiri iar ea sa fie in alta parte. Daca e vorba de o iesire mai indelungata ( peste noapte si la distanta) o las. Bine ca am la cine! Daca e vorba de iesiri mai scurte de cateva ore prefer sa vina matusile ei care sunt topite dupa ea, sa stea acasa la noi pentru ca aici e mediul in care se simte cel mai in siguranta si cel mai bine (uneori mai apelez si la “vecina”…dar numai pentru o fuga pana la “colt”). Acum Rebeca are aproape 5 luni si ma gandesc cu groaza ca va trebui sa ma despart de ea pentru aproape un an pentru a-mi continua studiile…inca nu sunt decisa daca va fi anul acesta sau peste inca un an. Asta tine numai de taria mea de carater si de sufletul meu de mama! Vreau sa fiu langa ea, iar atunci cand voi lucra, dat fiind faptul ca partea materiala in casa este asigurata de sotul meu, serviciul meu nu va fi unul solicitant si deci nici unul unde sa fiu motivata financiar (stau putin, primesc putin, dar nu-mi pasa atata timp cat fac ceva ce imi place). Cam astea sunt gandurile mele cu privire la aceasta tema, deocamdata!