Experienta mea marina supranumita mini-concediu! Prima evadare serioasa, a unui copilas luat de la tara din sanul bunicii, a fost la mare. Era o realizare pe vremea aceea. Pentru mine a fost o…
…realizare si cand am venit prima data la oras, pe la 4-5 ani, si am vazut blocuri. Mi se parea ceva poveste (cel putin asa cred acum, ca la varsta aceea nu prea eram eu foarte constienta), dar mersul la mare ma fascina.
Nu mai stiu exact varsta, cred ca aveam in jur de 7 anisori. Stiu doar ca tot drumul spre mare am vomitat (deja vechi ritual). Aveam acel rau de masina, iar plasa cu lamai tot timpul statea in bratele mele si nu mult dura pana se auzea in masina : „- Pe locuri fiti gata, vomitati!” .
Cand am ajuns la mare (pe langa fapul ca nu se obisnuia sa intri cu SUV-ul pe plaja) mai tin minte ca s-a pierdut frate-meu, in timp ce stateam la coada sa luam struguri.
In rest, mai retin ca atunci cand ieseam din apa ma punea taica-meu sa alerg ca sa nu imi mai fie frig, apoi mergeam in cort si mancam peste si porumb fiert. Tot de la mare am si niste carnetele parfumate, pe care le-am regasit acum cateva zile, si care si-au pastrat inca acel parfum. Atingeti cu incheietura mainii ca sa simti parfumul aici. Am glumit!!!