Saroo Brierley provine dintr-o familie săracă, iar când avea doar cinci ani și-a rugat fratele mai mare să îl ia cu el pentru a munci cot la cot. Lăsat singur pe peronul gării, Saroo se trezește înfrigurat și se decide să se adăpostească într-unul dintre trenurile staționate.
„Când am deschis ochii, nu l-am mai văzut pe fratele meu, dar am văzut un tren oprit și am urcat în el. Am adormit”, își amintește Saroo.
Indianul se trezește abia după 14 ore, la distanță de 1.400 kilometri de casă. Cum nu știa nici să scrie, nici să citească, i-a fost imposibil să regăsească drumul spre casă. Nici măcar numele localității natale nu îl putea spune. A trăit o vreme cerșind pe străzi, apoi a fost dus într-un adăpost pentru minori, apoi într-un orfelinat. În tot acest timp, copilul întreba mereu de Godoo și mami. Nici urmă de ei, însă!
În căutarea acului în carul cu fân
În cele din urmă, a fost adoptat de o familie de australieni din Tasmania. Brierley a studiat la Universitatea din Canberra, dar niciodată nu şi-a uitat „rădăcinile” şi nu a trecut o zi în care să nu se gândească la familia sa din India.
După 25 de ani, cu doar câteva amintiri și cu ajutorul unei noi tehnologii numite Google Earth, Saroo pornește în încercarea de a-și regăsi familia pierdută. Mai ales că programul amintit îi permitea să străbată distanţa de aproape 10.000 de kilometri din doar câteva click-uri de mouse. „M-am simţit ca Superman. Poţi să «fotografiezi» mental locurile şi să te întrebi dacă recunoşti ceva”, a povestit Saroo.
Gara, primul indiciu important
„Am înmulţit timpul parcurs cu trenul, aproape 14 ore, cu viteza cu care circulă garniturile în India şi am obţinut distanţa – circa 1.200 de kilometri”, a explicat el.
A reușit să găsească gara unde și-a văzut pentru ultima dată fratele, după care totul a început să se lege. A dat de orășelul natal și, cu ajutorul rețelei de socializare Facebook, a început să le scrie localnicilor. Când a adunat toate informațiile necesare, indianul a făcut pasul decisiv: s-a urcat în avion și, după 25 de ani, a plecat să își revadă familia.
Întâlnirea cu mama
„M-am gândit la ce e mai rău, am crezut că poate toată lumea a plecat sau că familia mea a murit, că părinţii mei nu mai trăiesc. Dar, din fericire, a venit la mine o femeie, cu copilul în braţe, care m-a întrebat <te pot ajuta cu ceva?>. I-am spus că eu sunt Saroo şi i-am înşirat numele celor din familia mea. Apoi a mai venit cineva şi mi-a zis să aștept puțin, iar peste 10 minute au venit şi mi-au zis <acum te vom duce la mama ta>. Nu îmi venea să cred; după ce am mers la colţul străzii, la 10-15 metri distanţă, trei femei stăteau în faţa uşii unei case. M-am uitat la cea de-a doua şi mi-am spus <E ceva special la ea>. A făcut un pas în faţă, la fel şi eu, iar emoţiile şi lacrimile au năvălit ca o explozie nucleară în creierul meu. Nu ştiam ce să spun, pentru că niciodată nu crezusem că momentul în care o voi vedea din nou pe mama va deveni realitate. Şi, iată-mă totuşi, stând acolo în faţa ei”, a povestit tânărul indian.
Saroo Brierley locuiește acum în Australia și spune că nu intenționează să revină în India, dar că își va vizita des familia de acum încolo. Mărturiseşte că are şi ceva probleme de comunicare. „Mai ştiu ceva Hindi, dar trebuie să fiu atent la expresiile faciale şi la mişcările mâinilor ca se înţeleg tot ce spun ai mei”, admite indianul.
Patru ani de la emoționanta revedere, regizorul Grath Davis a transformat povestea într-un film, nominalizat la Oscar. Scenariul filmului „Lion” va fi construit pe baza cărţii autobiografice „A Long Way Home”, scrisă de Saroo Brierley.