Toate lucrurile frumoase au un final. Toate lucrurile in general, de fapt. Chiar si relatiile …
Incepi sa vezi defectele inaintea calitatilor, defecte care pana acum ti se pareau simpatice, ai impresia ca trece timpul pe langa tine… chestii pe care, in mod normal, nu le vedeai. Deh, erai orbita de iubire.
Ceva scartaie…
Si nu, nu mai e patul cel care scartaie la fel de des :. Sunt serile in care vine de la serviciu si nu mai vrea sa iesiti in oras, pe motiv ca este prea obosit, sunt zilele in care uita ca aniversati „x” luni, nu mai sunt florile pe care ti le aducea „pur si simplu pentru ca te iubeste” si tot asa. „Dar la inceput nu erai niciodata prea obosit,iubiii…”, oftezi tu, in timp ce el incearca sa-ti explice ca „eram si noi mici, nu stiam ce e aia responsabilitate”.Treci cu vederea, ii dai dreptate, tot ai impresia ca ti se pare, ca ceri tu prea mult si lasi de la tine in speranta ca o sa fie bine, ca nu are rost sa-l mai superi si tu. Dar toate au o limita, chiar si rabdarea ta. Pui piciorul in prag? Merita riscul?
Spune pe bune!
Da, merita riscul. Mai bine stii o treaba, da ori ba? Asa cum el, poate, se gandeste ca isi iroseste cei mai frumosi ani, tu ce de nu ai gandi la fel? Stai si il astepti acasa, nu mai iesi la fel de mult cu prietenii, toate pentru a nu-l supara pe „EL”. Asteapta un moment potrivit, ia totul cu calm si fii cat poti de rationala, chiar daca inima iti spune, poate, altceva. Mai bine suferi acum decat sa prelungesti momentul. Si daca tot spune ca te iubeste atat de mult, e clar a iti vrea binele. Si binele s-ar putea sa nu fie el.
TEXT: Iulia Dirzu