Chiar dacă în lumea socialistă nu era loc pentru frivolităţi, iar bunăstarea era accesibilă doar celor „mai egali” decât restul, femeile s-au îngrijit mereu de frumuseţe cu reţete ingenioase.
Pentru cine a prins anii comunismului şi îşi mai aminteşte cum arătau magazinele pe atunci, nu va fi un şoc afirmaţia că nu prea se găseau de nici unele. Acum câteva zile, fiind la cumpărături, am constatat cât de diverse sunt accesoriile pentru păr: barete, elastice, bile, funde, cordeluţe, ace de păr etc., cu o infinitate de imprimeuri şi culori. Mi-am amintit apoi cum era pe vremea cealaltă: cordeluţe şi funde albe pentru şcolăriţe, piepteni, elastice de borcan şi agrafe negre pentru femei.
La fel era şi în privinţa produselor de înfrumuseţare. Nu aveam de ales între mii de variante şi de substanţe care hidratează, întineresc şi catifelează. Tratamentul cosmetic la salon („Igiena”, evident) era însă accesibil şi îmi amintesc, ca pe un rămas bun spus copilăriei, primul tratament facial la salon, la tanti Nuţi cosmeticiana: baia de aburi de ceai de muşeţel recomandată tuturor tipurilor de ten, masca din mere pasate şi masajul cu Babakrem din Ungaria.
Ten neted cu aspirină
Cu toate acestea, fiindcă la capitolul tratamente de înfrumuseţare, salonul nu era la îndemână şi nici prea diferit de ceea ce se putea face acasă, numeroase femei aveau propriile mini-laboratoare. Una dintre reţetele cele mai populare pentru un ten neted şi curat era cea cu două aspirine pisate, un sfert de cană de oţet de mere şi o cană de apă.
Somnul de frumuseţe
Un alt secret, care acum pare o evidenţă, prin comparaţie, este durata odihnei nocturne. În timpul comunismului nu erau cluburi în care să pierdem nopţile şi nici 300 de canale TV la care să ne uităm până dimineaţa. În plus, curentul se lua frecvent, aşa că vrând-nevrând ne culcam cu toţii devreme. Orele de somn dinainte de miezul nopţii îşi vădesc valoarea abia acum, când constatăm că fiecare minut de somn pierdut se vede imediat pe tenul nostru.
Mierea pentru întinerire
Masca cu miere o dată pe săpămână era şi ea folosită la scară largă. În plus, mierea care se găsea atunci era neprocesată, cum este acum cea de la magazin, iar cine a avut bunici apicultori ştie cât de importantă este diferenţa. Mierea are proprietăţi antiîmbătrânire şi restructurante cunoscute încă de pe vremea dacilor şi este mai eficace ca atare decât sub formă de extract în creme cosmetice.
Păr ca în poveşti
Pentru păr ca al Ilenei Cosânzeana, se folosea săpunul de casă ( sau cel „Cheia” din comerţ), şamponul Larex la pernuţe (cel verde, cu urzică), dar şi oţetul de mere, ceaiul de muşetel şi infuzia de frunze de nuc (pentru clătit). Pentru strălucire se folosea ceaiul de sânziene sau apa în care a fiert orezul, îndoită cu apă rece.
Multe dintre aceste reţete sunt folosite în continuare şi se pot dovedi alternative valabile de apărare împotriva trecerii timpului, stresului şi poluării la care ne expunem. Opţiunea pentru frumuseţea cu reţete naturale sau pentru produsele minune în flacoane cu design îmbietor este una strict de gust personal şi fiecare alege ce i se potriveşte.
Tu ce secrete de înfrumuseţare ai aflat de la mama sau bunica?
Foto: Shutterstock