Se spune că tendinţele vestimentare sunt indicatori economici foarte buni. Atunci când fustele se scurtează preţurile cresc! Un bun motiv pentru a ne întoarce în timp ...... şi a descoperi mai multe lucruri despre parcursul modei în România! În România nu există încă un muzeu dedicat modei, dar am apelat la doamna Adina Nanu, fostă profesoară de Istoria Artelor, Istoria Stilurilor şi a Costumului la Universitatea de Artă din Bucureşti. Ea este şi autoarea primei şi singurei istorii a costumului universal cu detalii stilistice din România - "Artă, Stil, Costum", apărută în 1976 şi reeditată în 2006. "Româncele au un ochi născut bun"" Rar vezi nişte disonanţe flagrante, culori care să fie atât de violent alăturate încât să te enerveze." Ea îşi explică această observaţie prin "arta populară românească care este extraordinară, care într-adevăr merge pe acorduri de forme şi culori... costumul nostru popular care este de origine bizantină." "Privind exemple autentice, vechi, care se mai găsesc la Muzeul Ţăranului sau la Muzeul Satului, îţi dai seama ce gust şlefuit aveau ţăranii (...) Experienţa confecţionării unui costum popular mergea de la o generaţie la alta şi nu puteai să vezi încărcături stufoase sau deformări de bâlci pe care le poţi vedea la costumele actuale aşa-zise naţionale", ne mai spune fosta profesoară de Istoria Costumului. Costumul popular vechi, pe care acum îl renegăm, este până la urmă moda noastră! Cusăturile imaginate de femei şi bărbaţi, materialele fine, forma elegantă dar şi practică, modul inventiv de a încinge talia, toate astea ne definesc pe noi ca popor. Aici e începutul modei la noi şi nu trebuie să căutăm în altă parte. În oraşe, nobilii şi negustorii au dezvoltat un stil aparte cu influenţe atât din portul popular ţărănesc, cât şi din cel turc. Autoritatea pe care Imperiul Otoman o avea asupra Ţărilor Române intra vizibil şi în sfera modei. Acest stil oriental se păstrează până la 1848.Revoluţia din '48 dă naştere şi la schimbări vestimentare. Tinerii care au studiat la Paris vin înapoi în ţară purtând costume în stil european. Costumul format din pantalonul drept cu imprimeu ecosez şi redingota cu aplicaţii în stil militar şi rever ascuţit devine "uniforma" paşoptiştilor. Femeile imită modele din Paris şi Milano, cu ajutorul croitoreselor care transformă veştmintele în funcţie de tendinţele europene. Portretele realizat de C.D. Rosenthal Mariei Rosetti, englezoaică la origine, o înfăţişează atât în ie tradiţională şi cu năframă, cât şi în rochii cu crinolină.Alte imagini din acea perioadă ne arată cum se îmbrăcau femeile ca Pia Brătianu sau Maria Rosetti, în rochii cu mânecă lungă şi închise până sub bărbie. Rochii demne pentru femei care conduc acţiuni umanitare sau reviste (Maria Rosetti este iniţiatoarea revistei "Mama şi Copilul").Regina Maria a României oferă un exemplu de stil vestic, pentru că este nepoata reginei Victoria a Marii Britanii. Englezoaică de o frumuseţe clasică, ea purta rochii albe, perle şi adora costumul popular românesc, cu cingătoare, în care s-a lăsat fotografiată de nenumărate ori. "Crinolina era numită la noi "malacof", după bastionul de apărare a Sevastopolului, cucerit de trupele franceze, 1855, iar jacheta scurtă era "caţaveică"." Femeia simplă adaugă cu totul alte accesorii: "o modă specific locală pare să fi fost în această vreme acoperirea capului orăşencelor cu cuviincioasa năframă, dar răsucită în jurul creştetului că un turban (denumit tulpan), legat cochet în frunte cu fundă," dezvăluie Adina Nanu. Fustă cu crinolină, bastion de apărare, te gândeşti şi tu la ce mă gândesc şi eu, nu? Spiritul "şugubăţ" românesc îşi pune amprenta chiar şi în modă! Femeia - obiect de plăcere şi de lux!?După 1900 femeia renunţă să mai fie doar un trofeu sofisticat şi tăcut şi cere dreptul de a decide cursul vieţii proprii. Personalităţile puternice ale vremii sunt actriţe, aviatoare, scriitoare etc. Mişcarea feministă se simte şi la noi în ţară datorită unor femei ca Alexandrina Cantacuzino. Ea îşi nota în jurnalul său din 1917: "Nu cu femeia păpuşă, ori cu femeia obiect de plăcere şi de lux vom păşi noi înainte în lumea nouă ce se ridica, în care toţi trebuie să-şi câştige prin muncă dreptul la viaţă." O dată cu libertatea câştigată vine şi o garderobă nouă. Între 1900 şi 1919 moda adoptă silueta cilindrică şi în Franţa Paul Poiret creează pentru actriţele Isadora Duncan şi Sarah Bernhardt adevărate piese haute couture. Singura creatoare care îndrăzneşte să se opună majorităţii este Coco Chanel. Ea lansează în 1913 ansamblurile feminine din jerse, material considerat neplăcut ochiului şi folosit până atunci doar pentru lenjerie. Cu siguranţă ştiai că în 1921 străbunicile noastre preferau o alură de 'garçonne": părul scurt, frumos coafat în jurul feţei şi pălării pe măsură. Dar nu ştiai de unde se îmbrăcau… În Bucureşti apar casele de modă şi modistele şi aici există o poveste care înconjoară hainele şi accesoriile româncelor. Rafinamentul feminin se construieşte investind timp, răbdare, pasiune şi bani. O doamnă elegantă venea într-un mare salon unde aveau loc constant prezentări de modă. În faţa clientei defilau modele pe care ulterior le putea încerca în una din cabinele luxoase. Clienta hotăra ce modele doreşte să poarte, i se luau apoi măsurile şi se stabileau ultimele detalii ale comenzii şi zilele de probă. Atmosfera elitistă s-a păstrat într-o oarecare măsură la casele de modă haute couture până în ziua de astăzi. Cum spune o vorbă mai veche: stilul e asemenea diamantelor, doar că el costă ceva mai puţin... "În anii 20, nu se poate vorbi de o preferinţă, pentru că existau mulţi designeri francezi şi la fel şi publicul era împărţit. Adică nu se poate spune că românii preferau un alt creator decât parizienii sau nemţii. Cine ajungea la Paris îşi alegea după pofta inmii. Iar aici la noi existau foarte multe case de modă, multe… bune. Adică la Bucureşti îţi puteai face haute couture foarte bine. De modiste nici nu mai vorbesc, era plin Bucureştiul de modiste cu buticuri mici, de unde îţi luai absolut unicate. Nu puteai să rişti să găseşti pe cineva cu aceeaşi pălărie." Te lăsăm în atmosfera Bucureştiului interbelic cu o mică scenă video din filmul "Cuibul de Viespi" (după piesa "Gaiţele" de Alexandru Kiriţescu), în care poţi revedea stilul unei case de mode din 1936!Vom continua seria de articole despre moda românească cu mai multe detalii despre perioada comunismului!Foto: Wikipedia, Agerpres