Atunci când Karen a aflat că este însărcinată cu cel de-al doilea copil, a făcut tot posibilul ca să își ajute băiețelul de patru ani, Michael, să se pregătească mental și emoțional pentru venirea pe lume a fratelui sau surorii lui mai mici.
După cea de-a doua ecografie, familia a aflat că bebelușul va fi o fetiță, iar Michael a inventat un cântecel pentru surioara lui nenăscută, cântând zilnic spre burta mamei. Se crea o legătură de iubire între cei doi frați, chiar dacă nu se cunoșteau încă.
Sarcina a evoluat normal pentru Karen, însă au apărut complicații în timpul nașterii, iar femeia a stat în travaliu ore întregi. Doctorii se gândeau la cezariană, și după ore de luptă, copilul s-a născut. Dar starea de sănătate a bebelușului era precară.
Ambulanța s-a grăbit să ajungă cu bebelușul la secția de nenatologie a spitalului St. Mary din Knoxville, Tennessee. Pe măsură ce zilele treceau, starea de sănătate a fetiței se deteriora tot mai mult.
Medicii i-au anunțat pe părinți că fetița avea puține șanse de supraviețuire. Karen și soțul ei aveau deja o cameră pregătită special pentru fetiță la ei acasă, dar acum se aflau în cumplita situație de a pregăti o înmormântare.
În tot acest timp, Michael își implora părinții să îl lase să își vadă surioara. Bebelușul era deja de două săptămâni la terapie intensivă, iar Michael insista că trebuie să îi cânte sorei ei, așa cum a făcut pe tot parcursul sarcinii mamei.
Într-un final, Karen s-a hotărât să îl ia la spital, în ciuda faptului că accesul copiilor era interzis la secția de terapie intensivă. Dacă nu era lăsat să își vadă sora atunci, existau șanse mari să nu o mai vadă niciodată. Mama și fiul au intrat la secția ATI, dar o asistentă i-a anunțat că accesului micuțului este interzis. Însă Karen i-a răspun că fiul ei nu o să plece până când nu îi va cânta surioarei lui.
Deși a fost reticientă, asistenta l-a lăsat să rămână, iar Michael a fost condus de mama lui spre patul surorii lui, care pierdea lupta cu viața. Imediat, micuțul a început să cânte: „Tu ești raza mea de soare, singura mea rază de soare, tu mă faci fericit când cerul este gri”.
Fetița i-a răspuns rapid. Pulsul ei a început să se stabilizeze, iar Karen, cu ochii în lacrimi, l-a încurajat pe Michael să continue să cânte.
Băiețelul continua să cânte și să repete aceleași versuri, iar respirația bebelușului a început să se regleze și pulsul să fie mai crescut.
A doua zi, fetița căreia medicii nu ii dădeau șanse de supraviețuire, a fost declarată aptă de a fi externată. Presa de peste Ocean a denumit cazul „Miracolul cântecului unui frate”. Personalul medical l-a numit simplu un miracol. Iar Karen l-a numit miracolul iubirii lui Dumnezeu…