Lavinia Petrea se pregătește să devină mămică pentru a treia oară. Îndrăgita prezentatoare a știrilor matinale de la Pro Tv a acordat în exclusivitate un interviu pentru Revista Unica în care a dezvăluit amănunte mai puțin știute din viața sa de dincolo de ecrane. Totodată, ne-a dezvăluit ce nume va purta micuța din pântecele sale și ne-a oferit imagini în exclusivitate din ziua nunții sale.
Dacă ar putea să înghețe timpul, Lavinia Petrea ar păstra momentele de acum. Lavinia Petrea și Romulus Dan Varga sunt împreună de cinci ani și urmează să aibă cel de-al treilea copil, o fetiță. Ei au deja un băiețel, Mathias, în vârstă de trei ani și jumătate, și o fetiță, Klara, în vârstă de un an și jumătate.
Unica: Cum erai în copilărie, Lavinia?
Lavinia Petrea: Am fost un copil cuminte, extraordinar de timid. Eu și acum sunt surprinsă de meseria mea, pentru că am fost foarte timidă și în copilărie, și în adolescență. Am crescut la bunici până am mers la școală și mi-au lipsit foarte mult părinții. Bunicii mei, părinții mamei, erau în Caracal. Am fost prima nepoată, am fost foarte răsfățată și iubită. Părinții mei veneau să mă vadă destul de des, dar, cel puțin până am mers la școală, în cea mai mare parte a timpului am stat acolo. Pe atunci, mamele nu beneficiau de doi ani de stat acasă cu copiii, mama a trebuit să meargă destul de repede la serviciu. Nu a vrut să mă ducă la creșă și a ales „varianta bunici“, dar nu ne vedeam foarte des și eu întotdeauna, ca adult, m-am gândit la lucrul ăsta și mi-am dorit ca eu să fac tot posibilul să fiu cât se poate de mult cu copiii mei, indiferent ce ar presupune asta
Cu toată sinceritatea, spun că nu-mi lipsește nimic, dar asta și pentru că, până în acel moment, am experimentat destul de multe lucruri și copiii au venit exact în momentul în care aveam nevoie, îmi doream copii de foarte multă vreme și au venit exact când a trebuit. Mulți ani din viață mi i-am dedicat meseriei pe care o iubesc atât de mult. Acum, când mă uit în urmă, îmi pare puțin rău. Mama îmi reproșa că nu-i răspund la telefon și n-o înțelegeam… După ce am avut și eu copii, cu totul altfel i-am înțeles reproșurile în ceea ce privea atenția mea către familie, către părinți, în special. Lucram și la secția Eveniment și eram non-stop conectată la muncă. Am început de jos, ca reporter de noapte. Deja, în ultimii ani, simțeam că am nevoie de o schimbare și a venit frumos. Am trecut și la prezentarea știrilor și am simțit că am evoluat din punct de vedere profesional într-un mod absolut firesc, pupitrul știrilor a venit după 13 ani de muncă de teren, apoi au venit și copiii…În ce ritm lucrezi acum, cum te simți?
Mă simt foarte bine, am norocul de un program foarte bun și am revenit repede la serviciu și după prima sarcină, și după a doua, aveau trei luni jumătate copiii. Mi-a permis programul – la ora 11, sunt acasă, deci tot restul zilei îl dedic copiilor. Aveam nevoie să fiu conectată și la muncă, în continuare. Cred că, dacă m-aș fi rupt complet, să fi stat acasă cu copiii doi ani, nu știu dacă m-aș fi simțit cu totul împlinită.
O să naști la vară, în august, o fetiță. Cât vei merge la serviciu de data asta?
În funcție de cum mă voi simți și, recunosc, mă gândesc și la greutate. Până acum, nu se vede pe ecran, dar, dacă n-o să-mi mai placă de mine, o să rămân acasă. Deci nu știu. La celelalte sarcini am mers până aproape de luna a opta și, din punct de vedere fizic, nu am avut probleme.
O să naști prin cezariană, ar fi a treia…
Da, eu mi-am dorit foarte mult să nasc natural. La prima sarcină nu s-a putut, depășisem destul de mult și termenul. Apoi, a doua sarcină, venind destul de repede după prima, nici nu s-a mai pus problema nașterii naturale. Acum la fel, tot prin cezariană.
O să aveți a doua fetiță. V-ați gândit la un nume pentru ea?
Soțul meu are rădăcini nemțești, părinții lui locuiesc în Germania și am dorit să găsim ceva din același registru cu numele lui Mathias și al Klarei și ne-am gândit la Karin.
Cum v-ați influențat unul pe celălalt, tu și soțul tău?
De la bun început am simțit influența lui pozitivă asupra mea și, în cei cinci ani de când suntem împreună, pot să zic că acum mă simt o persoană mai bună datorită lui. Eu cu mine sunt mai împăcată, am ajuns să mă cunosc mult mai bine datorită lui, răbdarii lui, firii lui calde, blânde, optimiste, oarecum în contradicț ie cu profesia lui, el fiind procuror criminalist.I-am și spus când ne-am cunoscut că aveam o imagine atât de diferită față de el, pentru că noi făcuserăm știri despre dosare la care lucrase el și auziserăm de numele lui, dar nu-l cunoșteam personal, nu asociasem niciodată imaginea cu numele, era pur și simplu un nume de procuror criminalist, ca și alții.Ce regăsești în copii de la tine, de la soțul tău?
Mathias e foarte blând, iubitor și sensibil și mă copleșește cu dragostea, cu atenția lui și Romi mi-a povestit că așa era el în copilărie cu mama lui. Eu am fost mai rece din punctul ăsta de vedere, nu prea am știut să-mi exprim afecțiunea și se pare că la fel e Klara, care e mult mai rece decât Mathias – te pupă doar când vrea ea. E foarte puternică, încă din primele ei zile de viață lucrul ăsta mi l-a inspirat – putere. În ceea ce-l privește pe Mathias, când o să fie adolescent, aș vrea să nu fie foarte sensibil, ca să nu sufere prea mult. Dar sper să-și păstreze obiceiul de a surprinde fetele cu flori, așa, pur și simplu.
Ce-ți dorești tu, pentru tine?
Îmi doresc să rămânem așa cum suntem acum. Eu, din punct de vedere personal, în momentul ăsta sunt cea mai fericită din lume. Îi mulțumesc lui Dumnezeu pentru ceea ce am, mi se pare că ceea ce suntem acum este proiecția mea din copilărie, din timpul în care visam la familia mea, cum o să fie soțul meu. La un moment dat, chiar i-am spus soțului meu: „Mi se pare incredibil că ești așa, cum îl visam eu pe Făt-Frumos, călare un cal alb, în vremea în care eu credeam în basme“. Cel mai mult îmi doresc să ne păstrăm așa. Sunt conștientă că viața e plină de neprevăzut, oamenii se schimbă, dar eu sper să rămânem așa.