Interviu Cristina Bălan – The Show Must Go On

.
A cântat, s-a retras, s-a regăsit și a revenit. Cristina Bălan (34 de ani) e deținătoarea en-titre a trofeului „Vocea României“ și spune că nimic n-o mai împiedică acum să arate ce poate din punct de vedere muzical.

Acum vreo 15 ani, fredonam obsesiv, în drum spre facultate, melodia „Săpun“ (Să pun mâna pe tine…) a trupei Impact, formată din Cristina Bălan și Rareș Timiș. Câțiva ani mai târziu, cei doi lansau în aceeași notă, piesa „Babe“. Apoi n-am mai auzit nimic de Impact. Cristina a încercat o revenire pe piața muzicală alături de trupa ABCD – prin piesa „Final de război“, pe care o ascultam sporadic la radio și cu care au participat și la selecția națională Eurovision, în 2013. Apoi chiar n-am mai auzit nimic de ea până la cea mai recentă ediție a show-ului „Vocea României“ (Pro TV), pe care Cristina a și câștigat-o. Pe măsura succesului ei a fost și numărul detractorilor care îi contestau participarea, în baza capitalului ei de celebritate. Ei bine, prestația ei din concurs vorbește de la sine, iar cântăreața e mai pregătită ca niciodată să-și lase amprenta în industria muzicală românească.

Vocea Romaniei

Cristina povestește pe larg despre perioadele mai puțin fericite din punct de vedere profesional și despre felul în care s-a descoperit pe ea însăși odată cu noi, cei care o urmăream în fața televizoarelor.

Ce ai făcut de când ai câștigat „Vocea României“?

M-am odihnit, am avut nevoie de un time out scurt. Plus că au venit sărbătorile… Eu, după două-trei zile de la finală, eram pe barricade: „Hai să lucrăm, hai să facem!“. „Băi, calmează-te, îmi zicea soțul, toți sunt plecați, toți sunt în vacanță, e Crăciunul, e revelionul..“ . Acum ne-am regrupat și începem treaba.

„Vocea României“ a venit la timpul potrivit pentru tine, a fost un moment providențial?

Da, absolut. În prima fază, pentru mine era ca un concept de festival. Gândul de concurs îmi repugna total. Asta atunci, acum nu mai gândesc așa, pentru că a fost mai mult decât mă așteptam, am fost surprinsă de toată desfășurarea de evenimente, a fost altfel. Eu credeam că este chestiune mecanică, impersonală. „Vocea“ a venit într-un moment în care eram debusolată și nu știam ce să apuc și de unde să apuc pentru a reveni acolo unde simt eu că-mi este locul. Și da, da, a fost providențial, îmi place cuvântul ăsta.

„This Is My Life“ e una dintre piesele din concurs. Cum e viața ta acum?

În acest moment pot să spun că se așază lucrurile. Dacă în ultimii ani, odată cu apariția copiilor, cu pauza profesională și cu schimbarea statutului social, că m-am măritat (lucru pe care nu credeam c-o să-l fac, eram destul de „anti“, nu mă vedeam la altar), eram așa… Nu mai știam exact care e direcția, mă simțeam puțin „deraiată“, nu știam exact care-mi este drumul, aveam întrebări de genul „Oare mai are rost să fac lucrul asta, mai am ceva de spus, de trăit, de simțit?“ Și, odată cu evenimentele din ultima perioadă, pot să spun că m-am liniștit din punctul ăsta de vedere și „I can see clearly now the rain is gone“… Știi piesa? Ei, așa mă simt eu acum.

Ce fel de cântăreață vrei să fii?

Vreau să fiu reală. Vreau substanță, m-am săturat de uniforme, de aceleași lucruri vândute și răsvândute, de imagine și atât. Vreau pulpă! E ca și cum te-ai săturat de coajă, dar pe interior e cam uscat… Nu vreau să sune ca o aroganță.

Ai vorbit cu detractorii tăi, ai vrut să dai răspunsuri, nu justificări, de ce nu i-ai ignorat, cum te sfătuia toată lumea?

Vezi tu, lucrul ăsta nu e corect. Adică bagi în seamă numai laudele și numai oamenii care îți spun de bine? Ceilalți nu sunt demni de atenția ta? Ba da! În opinia mea, atât timp cât te exprimi decent, argumentat, coerent… Da, mi se pare puțin absurd să bagi în seamă numai oamenii care te laudă și care te ridică în slăvi. Chiar dacă te dor anumite opinii care nu rezonează cu a ta, recunoști un adevăr din perspectiva acelei persoane. Adevărul are mai multe fațete. Atât am de spus: Ce e mai greu? Să urci, să cobori și iar să urci sau să urci și atât?

Ai fost vreodată orgolioasă?

Da, m-am luptat toată viața cu treaba asta, pentru că, nativ, am un orgoliu exacerbat, sunt în zodia Leului, pentru numele lui Dumnezeu! Și atunci trebuie să mă autoeduc, muncesc foarte mult. Îmi iese doar parțial.

Ce melodii vom auzi de la tine în viitorul apropiat?

Nu știu, nu sunt convinsă că e cea la care mă gândesc acum, dar am melodii pe care le-am scris în pauza asta de doi ani, până să particip la „Vocea României“. Am niște idei, frânturi, nu piese întregi, pentru că nu aveam stare și nici energie să le compun integral. Veți auzi piese care să mă reprezinte, care vin din inspirație. Nu dintr-un calcul.

Cum e să fii mamă de băieți gemeni?

Fabulos! Nu am termen de comparație. Nu știu cum e fără gemeni.

Îți mai dorești copii?

Da, și azi, și mâine, dar ar interveni în planurile pe care le avem acum. Și n-aș vrea să-i dezamăgesc pe cei care au investit în mine. Nu vreau să dispar din nou și să le dau satisfacție celor care nu aveau încredere în mine.

Citește interviul integral în Unica de februarie, din 23 ianuarie la chioșcurile de presă!

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton