Cum este să fii prima româncă ce a stabilit un astfel de record? Ce s-a schimbat în viața ta după ce ai câștigat cursa și te-ai întors în țară?
Oameni pe care nu-i cunosc mă salută pe stradă. Mă bucur de moment și de tot ceea ce mi-a adus, evident, în același timp în care mă responsabilizez pentru a merge mai departe. În primul rând, terminarea cursei mi-a adus lucrurile pe care le anticipam, și anume, perspective noi, oameni și momente memorabile, obiceiuri productive și o versiune proprie net superioară celei de anul trecut, atunci când porneam la drum. Este cel mai mare câștig și o satisfacție enormă că am putut visa, planifica și acționa în conformitate cu împlinirea visului meu. Suntem ființe emoționale și fiecare reușită ne motivează și încurajează să mergem mai departe. Asta îmi doresc să fac mai departe și să iau în această călătorie pe toți ceilalți care își doresc o viață mai bună. La început, oamenii din jur îmi spuneau că sunt nebună și iresponsabilă, iar proiectul meu nu are șanse mari de izbândă. Acum, lumea a început să creadă că lucrurile pot deveni realitate.
Cine te-a susținut și cine te susține acum?
BCR Banca pentru Locuințe, compania în care lucrez, a găsit mesajul meu drept unul care merită încurajat și sprijinit, sponsorizând astfel proiectul Antarctic Ice Marathon. Efortul meu și sprijinul lor au lucrat împreună la obținerea unui rezultat frumos pentru comunitatea în care existăm și România, în general. Rezultatul a apărut și în presa internațională, prin urmare, sper ca mesajul nostru să fi echilibrat balanta știrilor despre țară. De altfel, BCR Banca pentru Locuințe este în continuare partenerul meu pentru proiectele care mă așteaptă în 2015.
Cum arată o zi obișnuită din viața ta?
Una…obișnuită, în care am introdus în plus mișcarea. Mă trezesc în fiecare dimineață la ora 5:00, beau apă și mănânc un fruct sau două de sezon, pregătesc shake-ul apoi ies la alergat, dacă am în program antrenament sau citesc ori scriu pentru proiectele mele. Între 9:00 – 17:30 sunt la birou, iar după ora 18:00 îmi aloc timp pentru familie, prieteni, cumpărături sau pentru orice alte lucruri normale pentru o persoană de vârsta mea. La ora 21:30 mă pregătesc de somn, cu momente de revizuire a zilei care tocmai se încheie și recunoștință pentru ceea ce s-a întâmplat peste zi. Weekendurile sunt rezervate antrenamentelor lungi, indiferent că sunt în București sau în afara lui. Caut metode prin care să îmbin proiectele personale cu cele legate de serviciu, astfel încât să am un echilibru în acțiuni.
Un sfat (sau mai multe) pentru cine vrea să înceapă să alerge.
Singurele recomandări pe care le-aș face sunt, evident, cele pe care le aplic propriei persoane. Cu toții căutăm confortul fără să ne dăm seama că așa intrăm în disconfort, pe care îl vom simți la un moment dat în viitor. Îi invit pe cei care citesc aceste rânduri să iasă afară și să facă primii pași în alergare și să repete gestul ăsta cel puțin o lună, în fiecare zi. Atât, 30 de zile.
După aceea, își vor da seama singuri de efectele simțite și vor decide singuri dacă doresc să se oprească sau nu.
Ce ți-ai propus pentru 2015? La ce competiții vei participa?
Anul acesta voi continua proiectul 777 (7 maratoane, 7 ultramaratoane pe 7 continente), ceea ce înseamnă încă 13 competiții pe toate cele șapte continente ale lumii, iar primele au loc în februarie. Mă așteaptă destinații incredibile precum Sahara sau Everest, așa că sunt curioasă ce alte trăiri voi experimenta și recunoscătoare pentru oportunitate.