Recent am avut ocazia să văd o prezentare de lenjerie intimă pentru barbaţi. Ai zice că sunt o norocoasă! Doar s-au prelindat prin faţa mea bărbaţi cu trupuri…
… sculptate la milimetru, cu păr strălucitor şi ochi ademenitori. Într-adevăr, m-am putut delecta cu exemplare masculine care arată fără de cusur, numai că pe tot parcursul prezentării n-am simţit acea furnicătură, acel gol în stomac care mă face să chicotesc „Uite ce tip drăguţ!”
Bărbaţii care arată ca scoşi din cutie îşi pierd din sex-appeal!
Cei de pe podiumuri, cum sunt şi bărbaţii din imagine, nu exprimă nimic. Orice mesaj vizual interesant este cenzurat de înfăţişarea ce vrea să pară perfectă.
Un bărbat sexy ar trebui să aibă o masculinitate naturală şi trăsături fizice unice, care să-l scoată din anonimat. Acel „ceva” care ne atrage la un bărbat este de obicei un defect. Ne atrag imperfecţiuni precum sprâncenele lui stufoase sau, poate, bărbia proeminentă. Într-un ansamblu plăcut este revigorant să remarcăm un mic defect. Acel defect îi conferă bărbatului o duritate sexy.
Perfecţiunea fizică este asociată, poate pe nedrept, cu superficialitatea. Ne gândim că dacă arată perfect acordă multă atenţie aspectului exterior. În orice caz, aş fi mult mai curioasă să descopăr personalitatea unui tip cu un fizic fără cusur, de teama că fizicul său compensează lacunele gândirii sale.