Prima vacanţă petrecută departe de părinţi poate fi o adevărată aventură pentru copilul tău
Te-ai hotărât, în sfârşit, să laşi copilul să meargă singur în vacanţă, dar te-au cuprins, aşa deodată, îndoiala şi sentimentul de culpabiliÂtate? Nu te nelinişti! Este normal să se întample aşa. El va pleca, pentru un timp, într-un loc necunoscut şi se va întâlni cu persoane pe care nu le ştie. Iată de ce nu-i rău deloc să ţii cont de câteva lucruri.
Este normal să fii neliniştită
Când se apropie ziua plecării, îţi pui un milion de întrebări: „Va suporta depărtarea?”, „Cine va avea grijă de el aşa cum o fac eu?”, „Cum se va întoarce?”, „Îi va fi bine cu adevărat?”, „Şi, totuşi, unii copii s-au întors, parcă, mai bucuroşi decât au plecat …”. Şi mii şi mii de gânduri contradictoÂrii se îngrămădesc, te neliniştesc şi nu ştii cum să procedezi. Teama îşi face loc în sufletul tău. Dar o mamă care trăieşte cu convingerea că „nu se poate despărţi de mine pentru că numai eu pot să am grijă de el” ar trebui să se întrebe, mai întâi de toate, din ce cauză se întâmplă aşa şi nu altfel.
Neliniştea părinţilor este normală? Fireşte, dacă el pleacă fără lucruşoarele de care are nevoie: hăinuţe, încălţăminte sau crema solară, de exemplu. Apoi, şi el poate să fie din ce în ce mai agitat gândindu-se că va schimba anturajul. De aceea, este necesar să discuţi cu el, să-i explici că va avea alţi amici de joacă, va fi în atenţia altui adult, dar se va întoarce foarte curând acasă, la părinţii săi şi la universul lui atât de drag.
Dacă micuţul insistă să ia cu el un obiect la care ţine foarte mult, nu-i refuza această plăcere. Se va simţi mai puţin singur.
Obişnuieşte-l cu despăţirea de casă. El trebuie să se adapteze treptat şi din timp cu depărtarea. Trimite-l la bunici sau lasă-l în compaÂnia unui prieten bun pentru o seară sau un week-end. Apoi măreşte intervalul de timp cu câteva zile, una sau chiar două săptămâni.
Vorbeşte-i despre abuzurile sexuale. Sfătuieşte-l să nu se împrieteÂnească sau să răspundă invitaţiei unui străin.
Ia-l cu tine când pregăteşti geamantanul. Când faci cumpărăturile, explică-i cu răbdare: „Cu adidaşii vei merge mult mai comod, altfel îţi faci răni la picioare”, „Jacheta este pentru serile răcoroase”….
Învaţă-l ce este o surpriză. Cumpără-i cărţi poştale şi trimite-le din timp, astfel încât să le găsească la sosirea în tabără. Poţi să faci şi mai mult. Trimite-i primul colet cu bunătăţi. Fii convinsă că plăcerea va fi asigurată!
Când vă luaţi rămas bun, să nu plângi! Îl vei tulbura.
Ce faci în situaţii critice?
Se poate întâmpla ca, în ciuda tuturor strategiilor pe care le-ai folosit, plecarea copilului să fie umbrită, chiar în ultimele momente, de o rezisÂtenţă din partea lui. El nu mai vrea să plece, şi gata! În schimb, tu trebuie să fii tare şi să opui rezistenţă cu tact şi calm. Spune-i că-i înţelegi perfect acest moment de slăbiciune, că şi tu ai păţit la fel când erai de vârsta lui, dar că-l va depăşi imediÂat ce va urca în tren unde se va întâlni cu ceilalţi copii.
Şi nu uita să-i promiţi că, în permanenţă, veţi ţine legătura! Asigură-l că-l vei suna imediat ce va ajunge la destinaţie!