Carismatic până în măduva oaselor, Daniel Osmanovici ne dă trezirea în fiecare dimineață la matinalul de la Prima TV. Am stat de vorbă cu el și am descoperit că dincolo de carismă se ascunde un soț devotat, un tată creativ și un om fascinant.
La 42 de ani, Daniel Osmanovici este un bărbat împlinit: are o soție superbă, doi copii pe care îi iubește ca pe ochii din cap și o carieră de vis. În pandemie, a trebuit să se adapteze, la fel ca noi toți, la noile provocări – de la statul acasă pe perioade îndelungate cu cei dragi și până la descoperirea modalităților prin care își menține pasiunea pentru sport vie.
Daniel, povestește-mi despre cum a fost pentru tine întoarcerea în lumea televiziunii. Ți-a fost dor?
Revenirea pentru mine a fost astfel – și am să mă folosesc de cuvintele celor cu care m-am întâlnit și mă cunosc: „Ai revenit unde îți era locul, ai renăscut, acum poți din nou să aduci zâmbet, cu zâmbetul tău”. Matinalul cred că este cel mai potrivit slot orar pentru mine din simplul motiv că energia pe care o am atunci nu o mai regăsesc pe parcursul zilei și îmi dă timp să fiu cu familia sau să mă bucur de hobby-urile mele. Ca să îți răspund mai direct de atât: a fost mai mult decât dor, a fost o nevoie.
Fiind prezentator de matinal, una dintre misiunile tale este să îi „trezești” pe cei de acasă. Cum reușești însă să îi trezești în zilele în care tu însuți te simți obosit?
Cred că mare mea salvare este un mix cu următoarele ingrediente – cele cinci minute de mișcare, cafeaua de acasă, muzica de pe drum, colega mea și apoi ceilalți colegi care interacționează cu mine până în studio. Baza este faptul că am practicat sport în ultimii patru-cinci ani dimineața foarte devreme, așa încât nu pot să am energia jos prea mult timp, cumva mă ridic. Cred că vocea face diferența, vocea trebuie să “te scoată din dormitor și să te oprești să te uiți o secundă la cel care vorbește pe post de radio… dar la TV”.
Pup pe cei pe care îi găsesc acasă. Au fost perioade când asta a însemnat de la cei doi copii, la soție și motan sau doar soție și motan când cei mici nu au fost în online. Apoi… activitățile care preced un somn de una sau două ore maximum.
Povestește-mi despre soția ta și despre cei doi copii ai voștri. Care sunt lecțiile pe care le-ai învățat de la ei?
Pe care le-am învățat? Încă învăț. La începuturile mele de blogger mi-am spus #tataincepator dar ulterior mi-am schimbat titulatura pentru că am zis că cei mici sunt mult mai mari. Puteam foarte bine să nu o schimb pentru că viața îmi dovedește constant că sunt începător. Răbdarea și empatia cred că sunt printre cele mai importante lecții învățate și exersate. Deschiderea față de ceilalți și exprimarea sentimentelor liber este lecția pe care mi-o predă Radu în mod constat – „Tati, te iubesc cât inima mea!” sau îmbrățișările Teei care sunt „cu totul”. Cine are copii știe despre ce vorbesc.
Cei care te urmăresc pe Instagram știu că ești pasionat de sport, în speță de ciclism și maratoane de alergat. Cum ai reușit să îți menții aceste pasiuni în pandemie?
Cred că asta a fost cel mai greu lucru pentru mine. Am încercat să găsesc fiecare portiță de a alerga sau a merge cu bicicleta. Am folosit cât am putut de mult bicicleta pe post de mijloc de transport, dar alergarea a fost piatra de hotar. După ce am ieșit din izolare cei 200 de metri din jurul blocului se simțeau parcă 42 de kilometri. De fiecare dată când am avut ocazia am alergat cât am putut de mult sau am biciclit cât de departe am reușit.
Dacă ar fi să îți faci o listă de dorințe cu lucruri pe care să le faci până la finalul vieții, care ar fi primele trei lucruri de pe acea listă?
Nu m-am gândit niciodată cu adevărat la asta, dar cred că mi-ar plăcea să alerg o cursă cu ai mei copii la 90 de ani, un triatlon ștafetă… eu alerg, Radu să fie pe bicicletă și Tea să înoate. Un altul ar fi să zbor cu un Concorde peste ocean și să fac un tur al Europei pe bicicletă. Cred că ele sunt în vârf de listă, acum, dar simt că dorințele de pe locurile doi și trei se vom mai schimba de-a lungul anilor.
Interviul integral cu Daniel Osmanovici poate fi citit în ediția de aprilie a revistei Unica. Aceasta se găsește deja la punctele de difuzare a presei (magazinele din rețeaua Inmedio, lanțurile Metro și chioșcurile stradale), dar și online.