Fragile, gingaşe, ignorate de obicei de oameni, insectele ne surprind cu substanţele tămăduitoare pe care le conţin. Un specialist explică ce boli pot fi vindecate cu insecte Entomoterapia constă în utilizarea unor substanţe biologic active extrase din ţesuturile insectelor, pentru tratarea unor afecţiuni, îndeosebi ale celor virale. Până acum, erau folosite doar câteva produse ale insectelor – mierea, ceara, veninul, lăptişorul de matcă şi propolisul. Ei bine, în acest moment putem vorbi despre o schimbare radicală a situaţiei: există peste 30 de preparate bazate pe extracte din anumite specii de insecte, omologate în urma cercetărilor mele. Ideea de a folosi insectele în farmacologie mi-a venit acum 30 de ani, pe când lucram la o staţiune ştiinţifică din sudul Franţei.
Atunci eram preocupat de crearea preparatelor biologice pentru combaterea insectelor. Lucrând în laborator, am observat că proteinele extrase din insecte îmi „subţiau” într-atât pielea de pe mâini încât puteam urmări circulaţia sângelui prin vasele sanguine. Atunci am realizat că acestea au un efect cheratolitic – adică distrug celulele moarte ale epidermei. Astfel, am descoperit o substanţă ce nu permite îmbătrânirea pielii şi poate „topi” tumorile la nivel de epi-dermă. Aşa se face că, dacă iniţial căutam un mod de a distruge insectele, acum le cresc pentru a extrage proteinele folositoare omului.
Medicamentele viitorului
Aşa am ajuns să folosesc insectele pentru a prepara medicamente eficiente, iar studiind relaţiile dintre virusuri şi organismul gazdă, am descoperit substanţe active ce pot fi folosite şi în biofarmacologia umană. Am creat unele medicamente keratolitice (exfoliază stratul cornos al epidermei); am depistat o proteină care lizează scheletul aluniţelor, nevilor, polipilor, adenomului de prostată şi a altor formaţiuni. Distrugând scheletul, celelalte componente sunt eliminate din organism prin sânge. Ast Entomoterapia constă în utilizarea unor substanţe biologic active extrase din ţesuturile insectelor, pentru tratarea unor afecţiuni, îndeosebi ale celor virale. Până acum, erau folosite doar câteva produse ale insectelor – mierea, ceara, veninul, lăptişorul de matcă şi propolisul.
Ei bine, în acest moment putem vorbi despre o schimbare radicală a situaţiei: există peste 30 de preparate bazate pe extracte din anumite specii de insecte, omologate în urma cercetărilor mele. Ideea de a folosi insectele în farmacologie mi-a venit acum 30 de ani, pe când lucram la o staţiune ştiinţifică din sudul Franţei. Atunci eram preocupat de crearea preparatelor biologice pentru combaterea insectelor. Lucrând în laborator, am observat că proteinele extrase din insecte îmi „subţiau” într-atât pielea de pe mâini încât puteam urmări circulaţia sângelui prin vasele sanguine. Atunci am realizat că acestea au un efect cher-atolitic – adică distrug celulele moarte ale epidermei. Astfel, am descoperit o substanţă ce nu permite îmbătrânirea pielii şi poate „topi” tumorile la nivel de epidermă. Aşa se face că, dacă iniţial căutam un mod de a distruge insectele, acum le cresc pentru a extrage proteinele folositoare omului.
Aşa am ajuns să folosesc insectele pentru a prepara medicamente eficiente, iar studiind relaţiile dintre virusuri şi organismul gazdă, am descoperit substanţe active ce pot fi folosite şi în biofarmacologia umană. Am creat unele medicamente keratolitice (exfoliază stratul cornos al epidermei); am depistat o proteină care lizează scheletul aluniţelor, nevilor, polipilor, adenomului de prostată şi a altor formaţiuni. Distrugând scheletul, celelalte componente sunt eliminate din organism prin sânge. Astfel, fără intervenţii chirurgicale, pot fi eliminate o serie de formaţiuni considerate incurabile.
Am descoperit în unele specii de insecte prezenţa unor SBA(substanţe biologic active) – care sunt antibacteriene – inclusiv pentru stafilococ şi streptococ (provocatoare de infecţii grave, rezistente la antibiotice), antimicotice – în special a candidozelor bucale, vaginale, unghiale – care transformă viaţa multor oameni într-un coş-mar; antivirale – în special anti-herpes, anti-Zona Zoster şi reparatorii, după infecţiile cu virusurile hepatitei A, B, C. Acum lucrăm cu unele proteine cu efect reparatoriu după traume acute, arsuri, accidente vasculare şi multe altele.
Ce se poate trata cu insecte
Pentru obţinerea produselor, folosesc specii autohtone (cu excepţia câtorva aduse din Brazilia), care sunt crescute şi hrănite în mediu steril – deci nu există riscul apariţiei unor caracteristici neevidenţiate sau neţinute sub control. Cele mai multe tratamente se adresează, în prezent, infecţiilor cu virusurile hepatitei A, B, C, D şi G, procesul reparatoriu durând de la câteva zile până la 6-12 luni. În mod similar, s-au tratat două ca-zuri de infecţie cu virusul HIV la copii, ceea ce deschide perspective extraordinare în eradicarea acestei boli.
Pe baza extractelor din insecte se tratează cu succes aluniţele, negii, keloizii, carcinoamele şi alte formaţiuni cutanate; micozele bucale, vaginale, unghiale, cutanate; infecţiile stafilococice şi streptococice (bronhiale, sinuzite, otite, acnee etc.); infecţiile herpetice şi Zona Zoster, hemoroizii şi fisurile anale, varicele, trombofilitele, arteritele şi alte afecţiuni cardiovasculare; reumatismul, spondiloza şi exostozele (ciocurile) coloanei vertebrale sau ale picioarelor; adenomul de prostată, polipii nazali, afecţiuni ale cavităţii bucale, ulcerul ischemic de presiune, varicele esofagiene, fibroamele uterine şi mamare. De asemenea, avem produse pentru tratarea varicelor, a tromboflebitelor, ameliorarea funcţiei ficatului – căruia îi putem face o profilaxie, îl putem „spăla”, îl putem face absolut curat, în aşa fel încât să funcţioneze normal. Avem o serie de tratamente pentru adenomul de prostată. Pentru tratarea Zonei Zoster, avem pacienţi care au trecut oceanul pentru a veni în România. Aşadar, în domeniul virologiei, avem rezultate spectaculoase.
Americani la tratament în România
Aş dori să amintesc cazul unui român plecat de vreo 35 de ani din ţară şi care a suferit de Zona Zoster vreme de 30 de ani. Venind în România, la sora lui, a ajuns şi la mine; i-am prescris un unguent antiviral şi, în doar câteva săptămâni, boala a dispărut. Acumpărat o cantitate mai mare de unguent, cu care a făcut apoi o imensă propagandă la el acasă, în Los Angeles, de unde au venit în România bolnavi cu această afecţiune. Oaltă problemă acută o reprezintă hemoroizii, care apar din deformarea vaselor sanguine. Din păcate, tratamentul curent, astăzi, se rezumă la operarea chirurgicală a acestor formaţiuni. Structura specială – fibrilară – a rectului face imposibilă repararea ţesuturilor. Aşa că zonele operate rămân foarte sensibile, din care cauză, în timp mai scurt sau mai lung, apar noi leziuni care duc la apariţia de noi hemoroizi. Cu produsele noastre am rezolvat multe cazuri de hemoroizi.
Aluniţele şi negii sunt la originea melanoamelor sau a altor maladii ale vaselor sanguine şi ale pielii. Fiecare aluniţă sau neg e o mică tumoare care, crescând, poate evolua de la faza benignă la cea malignă. Chestiunea se pune astfel: cu cât aceste aluniţe nu sunt deranjate, cu atât mai repede cresc. De când mă ocup de ele, am strâns multe documente – inclusiv casete cu înregistrări video – pentru a putea demonstra eficienţa preparatelor mele. Am multe cazuri în care au fost tratate toate aluniţele şi negii de pe întregul corp. Aluniţele – care sunt de regulă maronii – apar în urma unor mutaţii petrecute sub acţiunea unui virus asupra vaselor sanguine. Acel virus, numit Parkavirus, schimbă programul celulelor vaselor sanguine; astfel, un grup de celule din ţesut capătă alt program, formând un alt tip de ţesut care, după proprietăţile biofizice, biochimice şi biologice, sunt aceleaşi celule, dar cu alt program de dezvoltare, dar care sunt greu de tratat cu metodele cunoscute până acum.
În ce constă tratamentul
Preparatele biologice acţionează mai lent comparativ cu cele chimice, dar au o acţiune sigură. În tratarea micozelor bucale, vaginale sau a stafilococilor şi streptococilor aparatului respirator, se administrează seara, înainte de culcare, în cavitatea bucală, o pulbere de proteină. Noaptea, glandele salivare funcţionează mai lent, iar preparatul acţionează 6-7 ore local. În cazul sinuzitelor, otitelor – unguentele se folosesc tot seara, în cavitatea nazală şi în urechi. Mai complicată e metoda pentru lizarea adenomului de prostată. În acest caz se administrează capsule cu o proteină ce se dizolvă în tractul digestiv. Un alt preparat – unguent – se administrează anal, cu recomandări stricte de utilizare. În 85% din cazuri, adenomul şi-a redus volumul cu 30-50% în doar 24 de zile. Astfel, pacienţii au putut evita intervenţiile chirurgicale, care pot provoca complicaţii ireparabile.
Acad. Prof. Mircea Ciuhriieste doctor docent în biologie, membru activ al Academiei de Ştiinţe din New York, fost director ştiinţific al Institutului de Protecţie Biologică din Chişinău, autor a 16 brevete de invenţii – din care 6 tehnologii de producere a preparatelor virale şi 6 antivirale. Timp de peste de 20 de ani a fost director de programe microbiologice în cadrul CAER, preşedintele comisiei de standardizare a preparatelor virale. Este recunoscut pentru descoperirile sale în domeniul biotehnologiei contemporane. Alucrat timp îndelungat în Franţa, la Centrul de Patologie Comparată. În Canada, a predat lecţii în 5 universităţi prestigioase (Ottawa, Montreal, Quebec, Troi Revier, Fredricton). Efondatorul unei direcţii noi în industria farmaceutică – producerea de preparate biologice pe baza extractelor din insecte – o premieră mondială. Este director general al Centrului Ştiinţific Aplicativ INSECTFARM, din Bucureşti.
„În viitor, insectele vor deveni materie primă de bază pentru obţinerea multor substanţe biologic active. Baculovirusurile – specifice Lepidopterelor – sunt vectori favorabili pentru obţinerea recombinaţiilor, putând produce diverse substanţe biologic active, utilizate deja pentru obţinerea unor serii de vaccinuri, interferon şi insulină de o calitate superioară. Există însă posibilitatea obţinerii acestor substanţe prin extragerea lor direct din organismul insectei. În mod obişnuit, insectele au patru stadii de dezvoltare – ou, larvă, pupă şi adult – pe parcursul cărora apar deosebiri majore din punctul de vedere al compoziţiei lor chimice.