Elspeth Beard, prima femeie care a făcut turul lumii pe motocicletă, vine în România

07.09.2018, 08:46. Actualizat 06.08.2020, 13:48

Între 1982 și 1984, arhitecta britanică Elspeth Beard a făcut turul lumii pe motocicletă, călătorind de una singură, fiind prima femeie din țara sa care a făcut o asemenea călătorie, posibil prima din lume. Ea și-a povestit experiența în volumul “Lone Rider”, apărut în 2017, iar pe 15 septembrie 2018, Elspeth este invitată să vorbească despre călătoria sa inițiatică la evenimentul Bucharest Adventure Travel Sessions. Unica i-a luat un interviu în exclusivitate, pe care te invităm să-l citești în continuare.

La cea de-a doua ediție Bucharest Adventure Travel Sessions (BATS), Elspeth Beard nu va fi singură – ea va fi însoțită de un alt motociclist britanic celebru, Ted Simon, autorul cărții “Jupiter’s Travels”. Cei doi invitați vor împărtăși experiențe personale unice despre cum se călătorea în jurul lumii înainte de revoluția tehnologică.

La eveniment vor participa și doi români, Denisa Andronache, care va povesti despre turele sale moto făcute în România și în Asia Centrală, iar Alex Murariu va prezenta tura extremă făcută vara aceasta pe cel mai periculos drum din Himalaya.

Evenimentul va avea loc la Hangar Gastropub, pe 15 septembrie 2018, începând cu orele 18:00. Mai multe informații găsiți aici.

Cum a decis Elspeth să facă turul lumii pe motocicletă

Care este povestea călătoriei tale? De ce ai făcut-o?

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Mi-am luat prima motocicletă, o Yamaha YB100 în 1977, pe când aveam 17 ani; era o modalitate simplă, ieftină și eficientă de a mă mișca prin Londra. Un an mai târziu, am trecut la o Honda 250, dar m-am plictisit curând de ea și mi-am luat un BMW R60/6 la mâna a doua – era un model din 1974, cu vreo 30.000 de mile la bord. Abia atunci mi-am dat seama de potențialul de călătorie al unei motociclete.

Simțeam că aș putea ajunge oriunde cu BMW-ul meu. Îmi dădea o imensă senzație de libertate și, în următorii doi ani, am început să călătoresc treptat din ce în ce mai departe. Am început cu un tur al Scoției, apoi al Irlandei, apoi am progresat la o călătorie de două luni prin Europa, în vara lui 1980. Vara următoare am călătorit la Los Angeles, unde mi-am cumpărat un BMW R75/5 vechi și am mers pe el până la Detroit. Toate aceste drumuri mi-au crescut gradual încrederea nu doar în legătură cu călătoritul (mai tot timpul de una singură), dar și în propria persoană și în motocicleta mea.

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

După trei ani de arhitectură, am absolvit cu o calificare foarte proastă și începusem să mă întreb dacă mai era sau nu cazul să continui această profesie. Aceste îndoieli s-au combinat cu o despărțire amoroasă și am decis că aveam nevoie să mă distanțez puțin de toate. Plină de dorința de a călători și de a evada din cotidian, am început să mă pregătesc, pe mine și pe motocicletă, pentru drum, cu o idee foarte vagă de a face înconjurul lumii.

Ai planificat itinerariul de la bun început? Sau te-ai decis să-l extinzi pe parcurs?

Scopul meu a fost mereu să fac înconjurul lumii, dar n-aveam idee cât de departe voi reuși să ajung. Deoarece călătorisem anul anterior prin Statele Unite, am decis să încep din New York și să o iau pas cu pas.

Care sunt cele mai importante lecții pe care le-ai învățat despre tine în acei ani?

Am învățat atât de multe despre mine și despre lume! Abia când ieși din zona ta de confort îți dai seama de ce ești în stare. Călătoria aceasta m-a făcut să înțeleg că, dacă ești încrezător și hotărât, nu există limite pe care să nu le poți atinge. Călătoria mi-a schimbat viața complet și m-a transformat în omul care sunt astăzi și mi-a oferit încrederea de a accepta orice provocare fără să-mi fie frică.

Fă-ne un top personal al celor mai frumoase drumuri din lume, din ceea ce ai văzut în călătoriile tale.

Cele mai frumoase cinci locuri pe unde am mers cu motocicleta sunt:

Ladakh
Nordul Thailandei
Nepal
Munții din nordul Pakistanului
Insula sudică a Noii Zeelande

Te-ai gândit să revizitezi unele locuri pe unde ai călătorit în anii ’80?

Chiar am făcut-o și îmi doresc să nu fi făcut acest lucru, pentru că multe dintre ele s-au schimbat substanțial, și nu neapărat în bine. Cred că e mai bine să ții minte locurile așa cum le-ai cunoscut prima oară.

Ai călătorit și prin țări musulmane. Cum te-ai descucat, ca femeie singură, călărind o motocicletă?

Părerea mea este că o femeie care călătorește singură va fi mereu văzută precum o pradă ușoară, dar, dacă ești încrezătoare, ții capul sus și pari puțin mai “supărată”, vei reduce riscurile. Cu casca mea întreagă pusă pe cap, puteam trece cu ușurință drept bărbat, iar în unele locuri, ca să mențin această aparență, nici nu mi-o dădeam jos. În plus, am fost mereu atentă să nu port vreo bijuterie sau să fiu machiată și îmi alegeam cele mai puțin flatante ținute vestimentare posibil, ca să pot să mă dau drept bărbat.

Bănuiesc că ți-ai făcut prieteni în toate colțurile lumii. Ai ținut legătura cu vreunii?

Mi-am făcut prieteni, desigur, dar, în decursul anilor, pierduserăm legătura. Unul dintre beneficiile neașteptate ale cărții mele este că am reluat legătura cu o mulțime de prieteni pierduți.

Cât de des mergi pe motocicletă acum?

Merg o grămadă în lunile de vară, dar iarna, nu. Sunt sătulă de frig și de haine ude.

Ce sfat le-ai da femeilor cărora le e teamă să călătorească singure?

Îmbrăcați-vă decent și nu atrageți atenția asupra voastră. Eu, de fiecare data când ajungeam într-o țară nouă, petreceam câteva zile studiind femeile locale. De asemenea, e bine de știut că majoritatea oamenilor pe care îi veți întâlni sunt prietenoși, amabili și ospitalieri, indiferent ce-ar încerca presa să vă facă să credeți.

Ai vreun suvenir din călătoria ta pe care l-ai păstrat?

Da, am un inel cu piatra-lunii, cumpărat în Kathmandu, pe care încă îl mai port.

Din ce era compus bagajul tău? Aveai cu tine vreun obiect norocos sau o fotografie dragă?

Am avut numai lucruri esențiale, scule, piese de schimb, haine, cort, sobiță, sac de dormit și aparat foto. Aveam și câteva fotografii cu familia și prietenii și o scrisoare pentru fostul meu prieten.

Care este întrebarea care ți se pune cel mai des?

Care este diferența dintre călătoritul actual, comparativ cu călătoritul de acum aproape 40 de ani, când nu existau internet, telefoane mobile și nici GPS, și dacă s-a pierdut ceva odată cu venirea tehnologiei.

Și care este răspunsul?

Cu siguranță, lucrurile sunt mai simple astăzi; faptul că poți afla aproape orice, oriunde te-ai afla, cu informația la dispoziție, prin intermediul unui smartphone. Acest lucru a schimbat mult felul în care călătoresc oamenii, pentru că înlătură mult din frica de necunoscut și oferă un anumit grad de “confort”, ceea ce încurajează din ce în ce mai mulți oameni să călătorească. Dar, chiar dacă tehnologia este un lucru bun, totuși ceva s-a piedut. În momentul în care deja știi ce te așteaptă la fiecare pas și având posibilitatea să planifici totul în avans, până la cele mai mărunte detalii, alungând orice urmă de necunoscut și de incertitudine, dai la o parte orice fărâmă de aventură.

Pentru mine, călătoria nu a constat în 4-5 ore zilnic de stat în șa, ci a fost despre experiențe; oamenii pe care îi întâlnești, inconvenientele, penele, accidentele, rătăcitul, bizarul situațiilor în care ajungi când se întâmplă ceva neașteptat. Cu atât de multă informație și tehnologie la îndemână, aceste experiențe devin minimale și există pericolul ca o călătorie gândită ca o aventură să se trasnforme într-o simplă serie de zile în care te deplasezi pe motocicletă dintr-un punct într-altul.

Cum a decurs procesul de scriere a cărții “Lone Rider” după atâția ani? Ți-au revenit ușor amintirile?

Să scriu cartea după 35 de ani a fost o experiență de catharsis. Mereu mi-am dorit să transpun călătoria sub forma unei cărți, dar, în 1984, nu exista interes, așa că nu m-am agitat. Oarecum mă bucur că a trecut atât de mult timp, pentru că asta mi-a permis să văd lucrurile dintr-o perspectivă complet diferită. Se pare că atât de mult timp durează să distilezi sensul unei asemenea călătorii.

Cum vei călători spre România? Cu avionul sau cu motocicleta?

Vin cu avionul, dar voi împrumuta o motocicletă de la reprezentanța BMW pe perioada în care mă voi afla în România.

Tu stii care sunt cele mai rapide motociclete din lume?

Sursa foto: https://www.elspethbeard.com/

S-ar putea să te intereseze și:

Doi tineri din România au renunțat la joburi și au pornit în aventura vieții lor

Cum strângi un milion de amintiri dintr-o singură călătorie