Vreau o lume eleganta. Nu, sa nu-ti inchipui ca imi doresc sa vad pe strada femei imbracate cu dichisuri ca cele in care se infasoara trend-setteritele, fashion-iconurile si fashion-victimele de la noi. Vreau o lume eleganta, in sensul latin si simplu al cuvantului, o lume nedeformata, o lume limpede cum erau de limpezi problemele de matematica in scoala, atunci cand le pricepeai. Vreau eleganta de iluzionist care scoate din pumnii albi de satin un porumbel si-l ridica sa zboare. Zborul pasarilor are atata eleganta, vreau o lume eleganta, care sa-mi inspire visele cu aripi.
Vreau o lume eleganta. Nu, sa nu-ti inchipui ca imi doresc sa vad pe strada femei imbracate cu dichisuri ca cele in care se infasoara trend-setteritele, fashion-iconurile si fashion-victimele de la noi. Vreau o lume eleganta, in sensul latin si simplu al cuvantului, o lume nedeformata, o lume limpede cum erau de limpezi problemele de matematica in scoala, atunci cand le pricepeai. Vreau eleganta de iluzionist care scoate din pumnii albi de satin un porumbel si-l ridica sa zboare. Zborul pasarilor are atata eleganta, vreau o lume eleganta, care sa-mi inspire visele cu aripi.
Visez haotic si grotesc uneori. Stiu, stiu, e creierul care se relaxeaza si trage la intamplare cu impulsuri. Totusi, mi-e dor sa visez frumos… dar, ma gandesc acum… daca ar fi sa descriu ce vis frumos mi-ar placea sa visez, habar n-am. Nu mai am exercitiul viselor frumoase. Realitatea in care ma misc nu-mi incurajeaza prostiile astea, ca altfel nu poate sa le zica. Realitatea in care ma misc, in care stau la coada, in care imping cosul pe scarile ei rulante, ma incurajeaza sa o deplang si sa o sar, asa cum sar stirile de la ora 5.
Nu vreau valori nemaiintalnite, nu vreau elite, capodopere, superlative, nu exercitiul de a admira imi lipseste, nu extazul. Vreau doar o lume eleganta. Genul de lume pe masura mea, necoplesitoare, in care sigur nu ma pierd, care sigur nu ma fura.
Vreau, de fapt, un mediu bun, in care sa-mi fie usor sa inteleg cine sunt, de ce sunt, ce vreau sa devin, sa stiu sigur cand a fost iubire, cand n-a fost. Realitatea cu care-mi masor zilele e un mediu mult prea tulburat, noi suntem ori galagiosi, ori apatici, ori febrili, ori plictisiti. Or, eu vreau o lume eleganta, in care zambetul sa se miste natural, in care cuvintele sa vina natural, in care sentimentele sa creasca natural.
N-am zis nicio clipa ca lumea asta pe care o doresc e imposibila. Zic doar ca realitatea asa cum e ea nu te incurajeaza sa visezi macar la lumea de care vorbesc eu. Daca am visa toti, am face un pas spre ea. Nu mai suport maculatura-ziare, maculatura-reviste de scandal, maculatura-emisiuni tv cu topi si toape, maculatura-politica – toate fenomenele astea care ma tin aproape prin atractii de tot felul, care ma amagesc, ma solicita, care fac orice sa-mi ia gandul si pofta de la lumea eleganta in care as trai bucuroasa.
Cam asta despre mine. Daca ai simtit si tu, la un moment dat, ce am simtit eu, incearca sa faci o schimbare. O mutare eleganta. Poti sa incepi cu seninatatea. Suntem prea des rautaciosi, sarcastici, mistocari, ca intr-un interminabil si sacaitor joc de-a baza. Poate ca e felul nostru de a reactiona la o societate care vrea atat de multe de la noi, care ne stoarce de puteri spre binele ei, care ne grabeste si ne agita. Dar, cu un oarecare efort, se poate ajunge la seninatate si la eleganta.
Hai sa abordam realitatea altfel, sa-i batem obrazul cand e nevoie, s-o schimbam noi pe ea, nu ea pe noi.
Unica de ianuarie e un caleidoscop colorat prin care poti privi lumea. Zambind natural. Cu Carcotasii, cu Nane, cu Anca Sigartau, cu Jamie Oliver, cu bora-borezzi and co.
In ianuarie, gandeste-te, daca ar fi sa-ti alegi un vis frumos de visat intr-o noapte, care ar fi acela. Si de ce.
Sweet dreams are made of this
Who am I to disagree?
Travel the world and the seven seas
Everybodys looking for something…