Mi-am făcut cont pe Facebook pentru că mă plictisisem de uimirea din ochii prietenilor mei care nu înţelegeau de ce n-am pătruns în ţara reţelelor sociale. Da, Facebook poate fi considerată o ţară
ţară, am citit într-o revistă de ştiinţă populară, a treia din lume ca dimensiune, cu cele 400 de milioane de utilizatori ai săi. Un motiv serios pentru a face în revistă un experiment special, ca să aflăm cine şi de ce intră în comunitatea născocită de americanul Mark Zuckerberg, în 2006.
Precum Alice în ţara minunilor, în cel mai recent film al regizorului Tim Burton, colega mea Dana Canurschi a cercetat cu ochi mari şi curioşi personajele din lumea virtuală, descoperind, pe rând, în ţara lui Facebook: Pălărierul nebun, în cazul nostru userul cu identitate falsă, Regina albă sau Uberprietenoasa, Regina de cupă sau spioana şi alte personaje, mai mult sau mai puţin ciudate, dar cât se poate de adevărate.
Descoperă ce fel de prieteni îţi poţi face şi de cine ar fi bine să te fereşti. Sam Gosling, profesor de psihologie la Universitatea Texas din Austin, a publicat de curând un studiu în care a demonstrat că oamenii tind să-şi arate adevărata personalitate în reţelele sociale de tipul Facebook.
Studiul susţine că felul în care este perceput cineva de către sine, dar şi de către prietenii săi este foarte asemănător cu felul în care este imaginată persoana respectivă de nişte străini care-i văd profilul pe internet.
O altă teorie interesantă este legată de modul în care ne schimbăm percepţia asupra identităţii, odată cu apariţia acestor reţele de socializare.
Practic, Facebook este locul unde, pentru prima oară, te întâlneşti în acelaşi timp cu prieteni, iubiţi, fraţi, verişoare, părinţi?, colegi de birou, cunoştinţe… Şi devine din ce în ce mai greu să separi lucrurile. Când mi-am creat contul, mi-am propus să ţin legătura cu patru, cinci prietene. N-am reuşit. În câteva zile aveam deja zeci şi apoi sute de prieteni, foşti colegi de şcoală,colaboratori, vedete… Şi-am început să privesc, vrând-nevrând, lucrurile dintr-o perspectivă nouă, cea a fuzionării identităţilor.
Ceea ce presupune, după cum explică Sam, integrarea lucrurilor acelora pe care, până nu demult, încercam să le ţinem la distanţă de ceilalţi, în profilul personal, pe care-l poate vedea aproape oricine. Partea bună este că, odată cu apariţia reţelor de socializare oamenii devin mai deschişi, mai relaxaţi, nu se mai tem să se arate lumii aşa cum sunt. În plus, ţara virtuală are o mulţime de poveşti reale foarte interesante. Şi e bine ştiut că oamenii au mare nevoie de poveşti.