Zilele astea a tot plouat. Eu lucrez undeva în Pipera şi locuiesc în Prelungirea Ghencea. Aşa că merg cu maşina până la Ghencea, de unde iau tramvaiul 41, cu 41 merg până la metrou…
la Crângaşi, de la Crângaşi la Victoriei şi de la Victoriei schimb spre Pipera. Iar de la Pipera vreo 5 minute pe jos. Destul de comod şi simplu, nu? 😀
Cel mai important moment al călătoriei mele zilnice, este drumul de 5 minute de la staţia de metrou Pipera până la clădirea unde lucrez.
Când plouă se fac nişte băltoace uriaşe. Noi pietonii mergem pe trotuar, maşinile pe carosabil. Numai că ciobanii/vitele cu volan nu sunt interesaţi ca atunci când apasă pedala stropesc tot ce e pe trotuar.
Să zicem că putem trăi cu asta şi ne mulţumim aruncând o înjurătură. Dar ce mi se pare de-a dreptul intolerabil, e atunci când ciobanul accelerează, iar piţipoanca din dreaptă se amuză teribil văzând oameni stropiţi.
Am păţit-o pe pielea mea şi când am văzut-o pe terminata aia cum râdea, am înjurat că la uşă cortului şi am finalizat cu „eşti la fel de uzată că maşină lu boul ăla”.
De aici şi titlul:
Piţipoanca = maşină uzată
O piţipoancă se comportă fix ca o maşină. O iei de nouă, sau cel puţin aşa speri. Nu prea are mulţi kilometri la bord. Dacă e chiar nouă, nouă (repet slabe şanse) trebuie să-i faci rodajul. Mai o cafeluţă, mai nişte mici şi bere, mai o apă plată (în limită bugetului) în Bamboo.
După ce i-ai făcut rodajul, „Dă-i în ea, frate!!!” şi te lauzi cu asta la toţi prietenii tăi: „Ca face tot când îi dai blană, că are airbag-uri cum n-are nimeni, că pune frână doar când vreau eu!”.
Apoi revizia. O piţipoanca face kilometrii repede că doar „e de toţi invidiată şi de şi mai mulţi încercată.”
Revizia se materilizează la maşini printr-o verificare amănunţită şi un schimb de ulei. În cazul EI se materializează printr-o vacanţă undeva în Italia sau Spania (la nişte rude gropari/căpşunari) de unde îşi ia outfit-uri de la Milano sau Madrid (care de fapt sunt cumpărate tot din Obor la o zi după ce vine în România) şi unde a dus-o „iubi” că să se relaxeze. Că era prea stresata de la atâtea saloane, solare şi cluburi.
Urmează o perioadă tare cu maşina/piţipoanca. În care iar dă-i ca apucatul în ea; numai că acum o mai dai şi pe la prieteni să se dea şi ei cu ea, că „doar e tovarăşii mei”.
Vine revizia a doua. La revizia a doua începi să te cam enervezi…. Îi cam bate o bucşă, are joc în bielete şi costurile sunt cam mari…
Aşa şi cu Piţipoanca. Are pretenţii şi mai mari…Vrea în Maldive, vrea în USA, vrea botox, silicoane etc. Numai că nu prea mai e ca nouă… Şi parcă n-ai mai baga bani s-o tunezi.
Mai bine te gândeşti să o schimbi…Şi asta faci! Iei una mai noua şi mai hălădită. Şi aici „Fairytale gone bad for the little Piti princess…”
Aşa că pitipoancelor care va treziţi cu preţiosul posterior pe scaunul unui BMW, nu mai faceţi pe interesantele şi arogantele că anii voştri de „glorie” sunt foarte puţini . Şi nimeni nu investeşte tunning-ul vostru. Pentru că nu merită şi e şi scump… Şi dacă aveţi şi gura mare va mai treziţi şi cu un far crăpat şi un spoiler spart…
Oxi scrie în fiecare săptămână pe Unica.ro viziunea lui asupra femeilor! Citeşte şi articolul lui de joia viitoare, 10 iunie!