Oficial vorbind, trăim într-o ţară macho. Clişeul aferent e că aici, sub lâna Mioriţei, femeile sunt pipăite indecent cu privirea apoi fluierate pe stradă şi-n autobuze…
… topul Forbes e plin până la refuz de bărbaţi şi gospodina, care stă tot timpul la cratiţă, nu îndrăzneşte, diafana şi neajutorata de ea, să deschidă gura în faţa capului familiei, un barbar care-o transformă imediat, cu un dos de palmă, într-o victimă sigură a micului război civil dintre sexe, ce se poartă zilnic în fiecare apartament al patriei.
Pentru această femeie româncă, abuzată ce-i drept în mod tradiţional de societatea patriahală, s-au deschis în ultimii ani tot felul de asociaţii şi fundaţii care o consiliază pe bani europeni învăţând-o cum să facă să nu se lase hărţuită, necoafată şi neîngrijită, de dragul porcului care se uită la meci şi bea bere folosind josnica justificare că el aduce bani acasă.
Sincer, nu cred că o gospodină din Berceni, care primeşte un ajutor de şomaj de o sută de euro şi-i cheltuieşte pe toţi pe alimente apoi se împrumută pentru oja pe care şi-o întinde pe unghii în timp ce se uită la telenovele, poate fi ajutată să dobândească o demnitate de femeie emancipată, cu o conşţiinţă de damă europeană, doar cu ajutorul unor cursuri de gândire pozitivă sau a unor seminarii de drepturile omului.
Dar trecând peste dramele astea feministe de cartier muncitoresc, la un nivel mai înalt de emancipare, în corporaţii şi firme prospere, impresia mea e că femeile sunt de fapt nişte adevăraţi bărbaţi de succes. Toate doamnele şi domnişoarele, mai ales ele, care au ajuns să simtă sub scaun puterea şi banii se comportă exact ca bărbaţii cu statut similar.
Sunt nişte dure, ştiu ce vor, nu se-ncurcă cu mărunţişuri etice şi au la fel de multe scrupule legate de sexul partenerilor şi concurenţilor ca şi bărbaţii cu care negociază la sânge sau cărora le cer raporturi. Aaaa, da, poate nu hărţuiesc sexual la fel ca bărbaţii, dar asta nu înseamnă că nu se folosesc de statutul ierarhic pentru a umili, a dicta, a pune presiune şi a obţine avantaje unilaterale din partea subordonaţilor, fie ei femei, dar mai ales bărbaţi.
Şi fiind femei ştiu să se răzbune meticulos atunci când situaţia o cere. Fireşte, dacă au chef de puţină hărţuială o fac mai insidios, adesea subtil, folosind şantajul, minciuna şi manipularea emo, nu răbufnirea sau tactica berbecului. Prin comparaţie cu bărbatul, cred că puterea şi rolul de şef fac dintr-o femeie un individ uman ceva mai nasol.
Aşa cum în viaţa lor de familie feministele cu studii şi pretenţii de apostoliţe ale egalităţii dintre sexe ajung să-şi ţină bărbaţii blânzi sub papucul de fier, tot aşa, odată ajunse corportiste de succes femeile puternice devin nişte amazoane cu taioare, care taie şi spânzură tot ce mişcă în preajma lor, indiferent de sex, culoarea ochilor sau lungimea pantalonui/fustei celui/celei care-i spun „şefa” pe un ton ce i se pare ei lipsit de suficientă obedienţă.
Foto: Shutterstock