Sunt convins că, cel puţin o dată în viaţă, orice bărbat cu dorinţe sănătoase a fost obligat să adoarmă nesatisfăcut, respins de celebra replică …
… „Știi, nu te supăra, iubitule, dar nu sunt epilată!”
De câte ori am auzit replica asta reţeaua mea neuronală a început să bâzâie ca un electrocasnic care a făcut scurt-circuit iar în final am auzit din gura mea ieşind firav un ipocrit „Nu-i nimic, iubito”. În tot acest timp creierul se întreba în sinea lui: „Aşa? Și care-i problema dacă nu eşti epilată? Ce legătură are asta cu sexul?”.
Treaba e că nu am înţeles niciodată de unde vine această nevroză a femeilor legată de părul de pe corpul lor. Asta cu atât mai mult cu t pare să nu le deranjeze părul de pe corpul nostru.
Și de ce anume sunt atât de ofticate de prezenţa părului pe picioarele lor, asta în timp ce se mândresc cu coafurile sofisticate şi sunt mega-super-hiper-atente să-şi aleagă fixativele şi şampoanele care le oferă volum capilar.
Probabil că la mijloc e educaţia, faptul că din preadolescenţă mamele lor le-au băgat în cap ideea tâmpită că părul de pe picioruşe e „câh” şi le-au dus cu forţa să le epileze. Sau poate de vină sunt toate păpuşile alea Barbie cu picioarele lor lungi de plastic fin şi lustruit, care le-au înfipt pe veci în cap femeilor ideea că piciorul e un organ fără păr pe el. Ei bine, în realitate, bărbaţii nu sunt chiar atât de oripilaţi de o gambă pe care se simt câteva firicele de puf.
Fireşte, un picior epilat proaspăt, e mai plăcut la atingere, dar asta nu înseamnă că li se pare normal ca o partidă de giugiuleală să fie indexată pentru săptămâna viitoare din cauza câtorva firicele. Care, la o adică, pot fi privite chiar cu simpatie. La naiba, suntem oameni, nu manechine făcute din silicon şi puse în vitrine, corpuri goale pe care nici măcar praful nu apucă să se aşeze.
Și mai gândiţi-vă la ceva, voi, gagicilor: atâta timp cît am ajuns să vă spunem fără nici o reţinere iepuraş sau pisi sau veveriţă mică, n u ar trebui să vă daţi seama că blana nu e o chestie chiar atât de nasoală?