Tot mai mulţi părinţi care urmează să aibă un bebeluş organizează adevărate conferinţe private despre numele cu care micuţul se va mândri şi va cuceri lumea
Se analizează situaţia din toate unghiurile, se fac liste, se scot de la naftalină nume de bunici şi bunice, se elimină fără milă numele colegilor şi colegelor antipatice din liceu sau şcoala generală.
În momentul de aşa zisă inspiraţie, unul dintre părinţi pronunţă extatic un nume cu aparenţă de perfecţiune pentru viitorului moştenitor al casei de la ţară sau al afacerii părinţilor şi sentimentul unei revelaţii se instaurează pentru câteva secunde în atmosfera sufrageriei.
Dar, după alte câteva secunde de analiză mentală în care creierele celor doi scanează precipitat întreaga memorie onomastică se constată că numele nu corespunde criteriilor. Fie are o sonoritate prea vocalică, fie distribuţia consoanelor ar putea produce neplăceri în caz că cel mic va merge la o şcoală cu predare în limba elgleză şi, mai apoi, la studii superioare, undeva peste ocean.
Uneori, numele revelat, o raritate care nu depinde de pronunţia autohtonă, gen Rudolf, a fost adjudecat de nişte prieteni de familie care tocmai şi-au botezat copilaşul. Da, am întâlnit cupluri care căutau variante de nume cosmopolite, care pot fi pronunţate uşor în orice limbă, preferabil engleză, dar şi cupluri care căutau variante locale vechi, nume ancestrale, cu sonorităţi slave şi aproape imposibil de pronunţat în varianta fonetică românească pentru un american nativ, precum Ilarion sau incredibilul Pafnutie.
Apoi se trece la faza testelor în privinţa receptării numelui ales într-un context de adulţi. Aici se descoperă că nume precum Crin sau Mugurel nu-şi pot găsi locul. În cele din urmă, numele ales se impune, trecând toate probele de anduranţă, şi devine un fel de brand al copilului nenăscut, o capodoperă de marketing paternal cu care cel mic va fi pregătit să înfrunte viaţa.
Vedeţi cât de greu e să alegi azi numele unui copil! Mult mai greu decât în vremurile ancestrale când s-au inventat bancurile cu ardeleni, vremuri în care toţi bebeluşii se numeau Ion şi Maria. Şi în fond, poate că nici nu există numele perfect, nu-i aşa?
Foto: Shutterstock