Jurnalul Iuliei (XII): Şi el mă vrea sau se răzbună?

.

O oră mai târziu eram singură pe aceleaşi trepte, încercând să mă amăgesc singură că de venit vine, doar că întârzie. După alte 10 minute, convinsă că nu are rost să mai aştept şi mânată de ploaia…
… care începuse din senin, am alergat până la un taxi. L-am luat pe singurul pe care îl ochisem în zonă,  fără să ştiu că îmi va asigura până acasă şi un playlist de jale, nu tocmai pe gustul meu. Astfel, cu toate că aş fi preferat un buddha bar, urechile şi sufletul mi-au fost delectate cu „offffff iubirea vieţii mele”… pe repet.

Pe drum m-am tot gândit. Până la urmă greşelile se plătesc şi roata se întoarce. În urmă cu mai bine de 10 ani eram satulă de el şi i-am dap papucii fără să stau prea mult pe gânduri, acum era rândul lui să îşi ia revanşa, din orgoliu sau din indisponibilitate emoţională.

Mi-au dat lacrimile încă din taxi şi evident că  în momentul în care am intrat în camera goală, aceeaşi de 28 de ani, am plâns, dar sunt convinsă că nu pentru el, ci pentru faptul că nici de data asta căutările mele nu au luat sfârşit. 

Am făcut un duş şi am plecat două etaje mai sus, la prietena mea din copilărie, să joc remi, să mai socializez şi evident să ies din starea în care mi-am promis că nu vreau să mai fiu niciodată – tristă, neputincioasă  şi izolată de restul lumii.
Am stat până târziu la ea şi mi-a făcut bine compania prietenilor mei de altă dată. Din păcate însă erau numai cupluri şi parcă undeva, cumva, orele petrecute acolo mi-a adâncit şi mai mult setea de a-mi găsi stabilitatea pe plan sentimental. 

Pe la 2 am plecat acasă şi, spre deosebire de alte dăţi, nu m-am repezit la telefon să-mi verific mesajele şi apelurile pierdute, era ca şi când nu mai aşteptam nimic şi nu mai aveam nimic. Am pus capul pe pernă şi am adormit instantaneu, ca şi când aş fi alergat toată ziua.

Dimineaţă m-am trezit  fără ceas, înainte de ora 9, m-am echipat de alergat, mi-am luat ipod-ul, pachetul de ţigări aproape gol şi am plecat în parc. Evident, am acordat câteva minute şi pentru un retuş de machiaj, pentru că vorba unei prietene, nu ştii cu cine te întalneşti nici când te duci pănă la colţ să iei o pâine…  aşa că ar fi bine să nu arăt chiar neprezentabil.

După 15 minute de pas alert în jurul lacului deja simţeam că nu mă mai ţine respiraţia. Iată un motiv suficient de bun să încep să mă gândesc măcar, să mă las de fumat.  Totuşi, m-am aşezaat pe o bancă să fumez una mică, pentru ca după 2 minute, considerînd probabil că este suficient spaţiu pentru toate, lângă mine s-au aşezat două femei destul de cochete, trecute de 50 de ani.

După gâfâielile sacadate şi ţinute spot fistichii, şi ele erau tot la jogging. Mi-am stins ţigara, de vreme ce am zis că mă las şi eram gata să îmi continui plimbarea când, din capitolul şoc şi groază, doamnele, ce-i drept, mai zgomotoase din fire, au început să vorbească despre Dieta Iiisus.

Am crezut că nu am auzit bine şi am decis să mai zâbovesc puţin, timp în care roşcata îi explica prietenei ei cu păr portocaliu despre ce este vorba. Mai exact, se pare că roşcata îi promisese lui Iisus că nu va mai mânca pâine şi dulciuri pentru nu ştiu cât timp, mergând pe principiul că, dacă ea se minţea şi se păcălea singură, pe cel de sus, nu avea cum să îl ducă cu preşul.

În fine, după ce am aflat şi secretul celei mai noi diete şi m-am amuzat teribil, am părăsit banca celor 3 doamne şi am pornit la pas spre casă. Fix când să ies din parc, îmi aud numele.

Nu mă întorc să văd cine mă strigă, convinsă fiind că nu cu mine avea treabă şi merg mai departe, pentru ca  brusc să îl văd pe cel pe care l-am aşteptat mai bine de o oră în faţa Ateneului, pe bicicletă, la un metru de mine.

Nici nu am apucat să mă dumiresc ce se întâmplă că el, fără saluturi sau alte introduceri îmi spune… Ce crezi că mi-a zis?

Ajută-mă să continui povestea şi vineri vei descoperi ce s-a întâmplat!

Google News Urmărește-ne pe Google News

PE ACELAȘI SUBIECT
   
Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton