Jurnalul Iuliei (32) – Românii sunt prea buni?

E de ajuns să depăşeşti graniţele României să obervi diferenţele de cultură, civilizaţie şi implicit de evoluţie, deşi dacă ai suficient de multă materie cenuşie acolo...... unde trebuie, observi detaşat superficialitatea din propria ogradă. În fine, o scurtă şi banală minivacanţă într-un oraş mai mic sau mai mare din Occident poate revela acest lucuru fără efort. Însă, ca de obicei, tot ce e mai bun la altcineva trece neobservat, sau cel puţin nerostit, în timp ce în ochii noştri, defectele lor par scrise cu font de 50 şi îngroşate cu Bold. Cred că am auzit de mai bine de 10 ori cât de urâte sunt femeile din Occident (toate domnule, nu doar unele), cât de neîngrijite sunt englezoaicele şi cât de minunate sunt româncele, conform crezului popular, cele mai frumoase din lume... da, frumuseţile din America Latina nici nu trebuie luate în calcul. Trecând peste faptul că în general termenii de comparaţie se limitează de cele mai multe ori la aspetcte ce ţin de ordin estetic şi trebuie întotdeauna să fie în avantajul nostru, după câteva săptămâni petrecute departe de casă sunt mai convinsă că niciodată că noi românii suntem mult prea buni. Mult prea buni în tot ceea ce facem, doar că avem ghinion. Suntem mult prea buni să ne coborâm fundurile din maşini. În timp ce toată Europa circulă cu trenul, metroul, bicileta sau maşină fără jenă, pentru noi există doar maşină. Hellooo, în România să mergi cu trenul la Mamaia fata este penibiiiiiil. În primul rând toată lumea o să ştie că nu ai bani de maşină sau benzină, că nu ai un boşorog, pardon, un iubit care ţi-a luat o super maşină şi nici nu lucrezi în showbiz. Unde mai ai pui că nu ai nicio şansa să întâlneşti un tip cool, frumos, tânăr şi cu o situaţie financiară satisfăcătoare. De fapt, poate să fie şi bătrân, urât cu draci şi libidinos, bani să fie. Suntem prea buni să ne deplasăm un metru să ajungem la coşul de gunoi.Sau poate nu avem simţul găurii şi asta justifică mizeria din jurul pubelei. Suntem prea buni, deşi trăim într-o ţara de rahat. Serios, de ce nu putem să fim şi noi civilizaţi şi să strângem după ce Bobiţă, Dodo sau Ada şi-au făcut nevoile din metru în metru pe trotuar. Nu e nimeni obligat să facă slalom printre noroacele parfumate. Citeşte continuarea în pagina următoareSuntem prea buni să lucrăm în alt domeniu în afară de showbiz. Un cap frumos, un bust generos, natural sau siliconat, minimum un neuron, o imagine sexy şi de cele mai multe ori o lipsă acută a simţului penibilului şi toate şansele să faci parte din industria muzicală, cinematografică sau de televiziune din România. Ce contează că în afară emisiuniele sportive sunt prezentate şi moderate de oameni care chiar au habar de ce se întâmplă pe tereneul de fotbal şi nu de pipiţe cărora trebuie să le crească cota. Ce contează că în afară oamenii urmăresc tot felul de emisiuni interesante găzduite de oameni trecuţi de prima tinereţe, dar care au o anumită prestanţă şi ceva interesant de spus? Păi nu prea contează atât timp când noi suntem mai tari şi o avem pe Simona Senzual, pe năsoasa de Tonciu sau pe mama Oanei Zăvoranu şi ne uităm la "Nora pentru mama", "Cireasa de pe tort" sau "Fata lui tata". Şi nu în ultimul rând, ce contează că sunt atâtea alte domenii în care ar putea să profeseze? În fine, chiar cred că suntem prea buni chiar şi pentru a fi modeşti. Că avem sau nu cu ce ne lăuda noi tot o facem...Maşina e probabil catalogat cel mai bun criteriu prin care arăţi cât de nemodest eşti, iar Magheru este bulevardul oamenilor împliniţi. În timp ce în afară bunicuţele conduc maşini tari, la noi, doar oamenii cool o fac. Ieşirile în cluburile de fiţe, atitudinea pe măsură (n-are importanţă că vii de la coada vacii, nu ai luat BAC-ul, ai 18 ani şi arăţi de 35) şi ţinutele scumpe, mai scumpe decât chiria garsonierei pe care o împarţi cu o colegă de suferinţă sunt cele mai importante demersuri în încercarea de a-ţi asigură viitorul şi a-ţi arata lipsa de modestie... nejustificată. Mai trist este că, de multe ori suntem prea buni chiar şi faţă de oamenii cu care nu ne măsurăm sau ne comparăm. În timp ce în afară poţi să ai 500 de kg, să te îmbraci într-un pampers uriaş, ori să conduci o rablă florescenţă având drept copilot un hipopotam roz, fără că cineva să întoarcă capul ori să comenteze, majoritatea dintre noi românii suntem atât de buni încât nu putem să ne vedem doar de treaba noastră. Ne place să ne băgam şi în viaţă altora sau măcar să o analizăm, să criticăm, să arătăm cu degetul, să râdem de x sau de y... doar pentru că în opinia noastră suntem mai buni.

Ultimul video