Jurnalul Iuliei (32) – Românii sunt prea buni?

07.10.2010, 13:44.

Suntem prea buni să lucrăm în alt domeniu în afară de showbiz. Un cap frumos, un bust generos, natural sau siliconat, minimum un neuron, o imagine sexy şi de cele mai multe ori o lipsă acută a simţului penibilului şi toate şansele să faci parte din industria muzicală, cinematografică sau de televiziune din România.

Ce contează că în afară emisiuniele sportive sunt prezentate şi moderate de oameni care chiar au habar de ce se întâmplă pe tereneul de fotbal şi nu de pipiţe cărora trebuie să le crească cota.

Ce contează că în afară oamenii urmăresc tot felul de emisiuni interesante găzduite de oameni trecuţi de prima tinereţe, dar care au o anumită prestanţă şi ceva interesant de spus? Păi nu prea contează atât timp când noi suntem mai tari şi o avem pe Simona Senzual, pe năsoasa de Tonciu sau pe mama Oanei Zăvoranu şi ne uităm la „Nora pentru mama”, „Cireasa de pe tort” sau „Fata lui tata”.

Şi nu în ultimul rând, ce contează că sunt atâtea alte domenii în care ar putea să profeseze?

În fine, chiar cred că suntem prea buni chiar şi pentru a fi modeşti. Că avem sau nu cu ce ne lăuda noi tot o facem…Maşina e probabil catalogat cel mai bun criteriu prin care arăţi cât de nemodest eşti, iar Magheru este bulevardul oamenilor împliniţi. În timp ce în afară bunicuţele conduc maşini tari, la noi, doar oamenii cool o fac.

Ieşirile în cluburile de fiţe, atitudinea pe măsură (n-are importanţă că vii de la coada vacii, nu ai luat BAC-ul, ai 18 ani şi arăţi de 35) şi ţinutele scumpe, mai scumpe decât chiria garsonierei pe care o împarţi cu o colegă de suferinţă sunt cele mai importante demersuri în încercarea de a-ţi asigură viitorul şi a-ţi arata lipsa de modestie… nejustificată.

Mai trist este că, de multe ori suntem prea buni chiar şi faţă de oamenii cu care nu ne măsurăm sau ne comparăm.

În timp ce în afară poţi să ai 500 de kg, să te îmbraci într-un pampers uriaş, ori să conduci o rablă florescenţă având drept copilot un hipopotam roz, fără că cineva să întoarcă capul ori să comenteze, majoritatea dintre noi românii suntem atât de buni încât nu putem să ne vedem doar de treaba noastră. Ne place să ne băgam şi în viaţă altora sau măcar să o analizăm, să criticăm, să arătăm cu degetul, să râdem de x sau de y… doar pentru că în opinia noastră suntem mai buni.