Jurnalul Iuliei (45) – De ce România nu are pornografie?

.

De curând am fost în vacanţă în Austria. Într-una din seri în timp ce butonam telecomanda televizorului, am rămas suprinsă!
Venită dintr-o ţară ca România unde deşi avem toate tutele siliconate în fundul gol pe post de asistente TV, sexul este considerat încă un subiect tabu, reacţia mea a fost totuşi normală!

Din 50 de progame, 10 erau destinate în exclusivitate reclamelor de tip XXX – hetero, gay, lesbi… tot tacâmul de imagini, asezonate cu un inevitabil 8989… pentru numai X cenţi. Mai mult, pe unul dintre posturile considerate serioase la ei, rula un reality show- documentar despre viaţa unor starlete porno locale… consacrate sau aflate la început de drum.

Mi s-a părut fascinant că există oameni capabili să nu se ascundă după deget, care nu pretind a fi ceva ceea ce nu sunt şi care îşi etalează cu demnitate statutul ales cu bunaă ştiinţă… apoi m-am gândit la România şi mi-am dat seama de ceva.

Deşi avem enorm de multă „materie primă” mai proaspătă sau mai uzată, de lux sau de centură, la noi nu există o industrie pornografică. Explicaţia e simplă. În timp ce în străinătate protagonistele pictorialelor şi filmelor pentru adulţi se numesc starlete porno, în România ele se numesc vedete,  cu toate că la nivel internaţional, acest statut are o cu totul altă definţie şi de obicei impune ceva creier, talent, clasă sau cultură.

La noi însă lucrurile stau cu totul altfel. Se ia una bucată fată plină de ambiţie şi dispusă la munci grele, susţinute şi epuizante. Se caută una bucată sponsor, care contra unor servicii la domiciliu, oferă bani, maşini, operaţii estetice – de obicei silicoane de mărimea pepenilor verzi, apoi se trece la promovare pe mai toate canalele media.  

Pagina 5 e un început promiţător, dar există şi alte modalităţi de a te face remarcată – mai o presupusă aventură cu vreun fotbalist sau vreo persoană publică, mai vreun scandal. Cert este că în mai puţin de 6 luni viaţa unei fete cu 8 clase din nu ştiu ce cătun uitat de lume se schimbă radical. Vezi Bianca Drăguşanu, vezi Adina mimoza din Braşov.

Exceptând calitatea umană de care dau dovadă şi trecând peste faptul că odată cu lansarea publică singurele lucruri pe care nu le vedem la ele sunt organele interne, cumva aceste fete ambiţioase şi fără inhibiţii ajung vedete. Nu mi-e clar când  exact se produce trecerea de la prostituată de lux sau de doi lei la statutul de doamnă în societate cu aere princiare, cert este că la noi aceasta e reţeta cea mai de succes.

Paradoxal însă, în timp ce mass-media justifică prezenţa acestei categorii de vedete în mod exasperant pe sticlă şi în paginile ziarelor pe motiv că asta cer cititorii, respectiv telespectatorii, opinia publică susţine că este sătulă de promovarea inculturii, a prostituţiei şi a prostiei. E suficient să arunci o privire pe comentariile unui material scris cu şi despre o asemenea individă şi e imposibil să nu remarci zecile sau sutele de înjurături şi alte urări de bine adresate vedetelor care si-au inceput cariera pe la pagina 5.  

Foto: Shutterstock

Google News Urmărește-ne pe Google News

Primești pe e-mail cele mai importante articole apărute pe Unica.ro!
Abonează-te la newsletter
buton