Jurnalul Iuliei (30) – Mamele singure sunt egoiste?

24.09.2010, 11:51.

De ceva vreme încoace, să tot fie 2 ani, oriunde întorci capul mai vezi câte o graviduţă. Ce mai, pe vreme de criză, deci bani mai puţini şi implicit mai puţine activităţi interesante şi variate…
oamenii practică cel mai în vogă sport internaţional, făcutul copiilor. Că au 20 de ani sau 40, mai nou, limitele de vârstă sunt şi mai permisive, 13 ani, respectiv 65, femeile, de voie, de nevoie, fac cunoştinţă cu o noua latură a propriei persoane… cea maternă.

Nimic nu le opreşte! Nici vârstă, nici lipsă acută a banilor sau a unui tătic/potenţial tătic pentru copilul respectiv… nici măcar infertilitatea. Pentru toate există o rezolvare.

Când vine vorba de vârstă, nimic nu mai pare să fie anormal, vezi madam Adriana Iliescu, mamă la 67 de ani… vezi, Prinţesa Lia, proaspătă mămica de numai 58 de ani.

Banii? Vorbele următoare îi îmbărbătează pe mulţi „…dacă faci un copil programat în funcţie de bani, nu îl mai faci niciodată! Replica asta am auzit-o mai cu seamă de la oameni cu un venit mai mic de 2000 de Ron pe luna, per familie.

Bun,aşa că fă-l şi vezi tu pe parcurs cum te descurci cu finanţele şi dacă reuşeşti să îi oferi o viaţă normală, decentă (în unele cazuri). Până la urmă, unui copil nu îi trebuie bani, ci îi trebuie dragoste. Pam Pam…. nu zic eu, zice lumea sfătoasă.

Infertilitatea? Ce contează că sunt atâţia copii abandonaţi în orfelinate care din varii motive nu beneficiazia de confortul şi dragostea unui cămin, când tu, ani de zile, poţi să cheltui sute şi zeci de mii de euro pe tratamente hormonale în ideea de a rămâne însărcinată… cândva. Chiar dacă nu e cea mai dorită situaţie, poate că unele dintre noi ar trebui să acceptăm ideea că aşa a vrut Dumnezeu, că unele dintre noi nu putem să procreem.

Trecând peste toate astea şi exceptând faptul că, personal, mi se pare o prostie să torni copii în neştire într-o ţara că România, în care în majoritatea familiilor se chinuie să trăiască de la o luna la altă, mai nou, de la o zi la alta, ba mai mult, într-o lume din ce în ce mai nesigură, ceea ce mă consternează cu adevărat este egoismul de care dau dovadă mamele singure.

Perioadă de graţie a familiilor şi a taţilor e deja mega demodată. Deşi în general moda pleacă şi revine, se pare că pe măsură ce trece timpul mamele singure au dovadă de un adevărat act de bravură care le face populare şi în plin proces de înmulţire.

Şi nu, nu mă refer la femeile care din varii motive au fost nevoite să divorţeze sau la cele care au suficientă minte şi suflet şi apelează la varianta adopţiei şi schimbă cu mult în bine soartă unor suflete nevinovate, ci mă refer la domnişoarele care fac afirmaţii de tipul celei făcute de Oana Român de exemplu: „Bărbaţii din ziua de astăzi nu îşi mai asumă nimic, aşa că nu îmi fac speranţe la o familie cu mamă şi tată. Dar mă apropii de vârsta la care nu o sa mai pot face copii, aşa că vreau să acţionez acum, chiar şi de una singura. Nu mă sperie ideea de a-mi creşte singură copilul”.

Citeşte continuarea în pagina următoare.