Da. Dacă se întoarce şi mă vede şi mă recunoaşte, pentru că, da, suprinzător, în liceu eram blondă, o sa zâmbesc frumos şi de acolo mai vedem. Dacă nu, când plec, asta dacă nu pleacă el…
… înaintea mea, o să îl salut şi o sa îi las cartea mea de vizită, evident după ce în prealabil îl invit la o cafea de dragul vremurilor de altă dată.
Până la urmă a trebuit să recurg la cea de-a doua variantă. Când m-a văzut, reacţia lui mi s-a părut a unui om plăcut surprins de întâlnirea neaşteptată. Aşa că mi-a fost uşor să îmi duc planul până la capăt. Totul a fost scurt, dar suficient de intens emoţional încât să fiu şi mai bine dispusă restul serii.
Evident că eram iar pe punctul de a începe să visez, doar că de data asta am încercat să îmi înfrânez pornirile puerile. Parcă luasem o decizie, nu? De azi, eram o femeie raţională, cu picioarele pe pământ şi suficient de independentă, încât să nu mai ajung pe câmpii sau să spun hop, înainte de a sări gardul.
Totuşi nu pot să neg că nu mă măcina dacă şi când o să sune. Din punctul meu de vedere, logic era să o facă imediat. Ce dacă era târziu, când eram împreună stătem cu orele atârnaţi de telefon, idiferent de oră. Totuşi sunt aproape convinsă că maine vorbim, dacă nu cumva ne şi vedem.
…………………………………………………………………………………………………………………………………………
A trecut mai bine de o săptâmână de când nu am mai scris. Robert nu a sunat, dar m-am conformat cu mesajul cosmic care îmi era trimis: „Not gonna happened!”
În fine, zilele trecute am ieşit mult. În fiecare seară, după job, mă vedem cu cineva – prieteni, colegi de muncă, minus Radu pe care îl evitam din răsputeri, şi făceam altceva.
Le-am încercat pe toate: film, teatru, cafele, plimbări în parc… Am trecut în extrema cealaltă, de la rutina job-casă- masă- pat, am ajuns la performanţa să fac atât de multe încât o zi să mi se pară mai lungă de 24 de ore, iar o săptâmână, interminabilă.
Am ieşit chiar şi la o întâlnire cu un prieten de-al unui prieten, doar for fun. Adica nu vroiam să stau în casă , vroiam să văd cum e să te duci la o întâlnire de la care nu ai niciun fel de aşteptări, să îl analizezi pe celălalt plin de emoţii, să îi asculţi textele bine pregătite şi gândite, doar doar să impresioneze… iar tu să stai relaxată.
Toate bune şi frumoase în teorie, dar probabil că cel de sus mi-a deconspirat planul şi mi-a dat o palmă, pentru câ întâlnirea mea pilot a fost un coşmar. În primul rând că timpul parcă a stat în loc, apoi, în seara aia mi-a fost dat să aud cele mai indioate poveşti ever. Ideea de a impresiona? Departe de el. Ideea de a-şi ascunde ciudăţeniile măcar la prima întâlnire? O iluzie.
Pornind de la propunerea de a-mi lua concediu o săptămână ca să pot vinde împreună cu el şI famila lui mărţişoare în faţă magazinului Obor anul viitor, pentru că „ies bani frumoşi” şi terminând cu poveşti despre poker pe dezbrăcate cu întreaga familie sau cu afirmaţii de tipul: „când a intrat aia bătrână peste mine şi o tipă, în timp ce făceam dragoste, i-am spus domnişoarei să se relaxeze că nu e nicio jenă, e doar bunica şi e de treabă”… toate păreau secvenţe preluate dintr-o parodie proastă.
E adevărat că m-a făcut să şi râd. La un moment dat, foarte stăpân pe el, m-a luat în braţe brusc, iar la reacţia mea dezaprobatoare mi-a explicat, că ceea ce a făcut el nu e un gest de afecţiune/ apropiere, ci pur şi simplu îi era frig pe partea stângă. Şi din păcate nu glumea. Mi s-a părut incredibil, cum să spui asemenea tâmpenie. E drept că incredibil mi s-a părut şi faptul că am reuşit să stau mai bine de oră cu un asemenea individ.
Apoi când mi-a spus că săptămâna viitoare ar trebui să îmi iau vreo două zile liber ca să putem merge la Viena cu incă 3 cupluri de care nu auzisem în viaţa mea, fără scuze sau explicaţii finuţe i-am spus că eu trebuie să plec… singură.
Şi, ca să nu îi vină vreo idee să mă însoţească nici măcar un pas mi-am chemat un taxi.
Nu m-am dus direct acasă, ci am făcut un popas la magazinul non stop din colţul străzii, evident, pentru provizii: un pachet de ţigări şi ceva ciocolată.
Mi-am aprins o ţigară, deşi niciodată nu fumez pe stradă pentru că mi se pare degradant pentru o femeie să facă aşa ceva, şi am luat-o la pas spre casă. În 3 minute eram în faţa blocului, unde pe băncuţa pe care de obicei stă gaşca octogenară, şoc şi groază, era aşezat…
Alege tu cine mă aşteptat în faţa scării iar miercurea viitoare îţi voi spune ce s-a întâmplat!