Evident că apropourile lui m-au dezgustat cu totul. Trecând peste peste faptul că nici măcar nu mă atrăgea fizic, ideea că el era prietenul fostului-actualului meu iubit…
pe care se pare că nu l-ar fi deranjat, făcea ca totul să pară şi mai bolnavicos.
I-am retezat-o politicos şi m-am retras în compania prietenelor male. Zilele au trecut şi viaţa mea a revenit la rutina de altă dată.
Baiatu de pe net, care azi vroia să mă mut cu el iar mâine s-a răzgândit, nu m-a mai căutat iar eu am decis să nu mă mai uit înapoi. Oricum, în mintea mea era deja un scenariu faoarte clar.Indiferent de motivul iniţial pentru care îşi schimbase brusc comportamentul, cu siguranţă prietenul cel bun s-a grăbit să îi povestească întâlnirea noastră din club, într-o manieră din care să se înţeleagă că eu sunt cea care ar fi vrut o legătură mai mult decât amicală.
În fine, eu m-am reorientat către mine şi către priorităţile mele – m-am înscris la un curs de actorie, am reînceput să frecventez sala de fitness şi am ieşit din ce în ce mai mult.
De ceva veme ajunsesem la concluzia că încercările mele eşuate de a avea o relaţie, de a accepta în preajmă mea tot felul de ciudaţi în ideea că poate poate compromisul mă va face o femeie împlinită afectiv este un fiasco total care mă oboseşte şi descurajează. Aşa că, mergând pe premisa că ce e pentru mine, e pus deoparte, iar atunci când o să fie, lucrurile o să fie simple… am decis să nu mai fiu vânătorul, a cărui disperare i se citeşte în ochi, ci… vânatul, din categoria „fug fug, dar mă mai şi împiedic când îmi convine „.
Toate bune şi frumoase cu starea mea de spirit – fără niciun norişor pe cer-, până într-o zi în care mi-am văzut noul vecin de palier… uşă-n uşă cu mine. Exceptând faptul că e frumuşel de pică, lucru pe care l-am obervat şi singură, că îl cheamă Alexandru că are în jur de 30 de ani e necăsătorit şi abia se mutase în edificiu (ultimele informaţii le-am obţinut fără voia mea de la comitetul de bârfitoare al blocului, via mama) nu ştiam absolut nimic despre el şi tare mi-ar fi plăcut să aflu ceva ceva.
Însă ca şi când cerul ar fi vrut să pună punct chinului meu interior ( ce zodie o fi, o avea iubită şi multe altele) într-o zi în care o bambaneam pe mamă să mă lase în pace cu gunoiul ei, cu cine mă intersectez în drum spre ghenă? Exact, cu Alexutzu, care pe lângă un parfum care mi-a violat nările în modul cel mai plăcut, a lăsat în urmă să şi un sac de gunoi semitransparent, numai bun de inspectat.
De curând văzusem un film în care am extras ideea de bază. Poţi afla aproape totul despre cineva inspectanu-i în mod repetat gunoiul. De la numele complet şi numărul de telefon, la ce mănâncă, ce bea, cât de des face sex s.a.m d. , nimic nu este o enigmă dacă ai răbdare, mănuşi menajere şi un cârlig de rufe pentru nas.
Aşa că m-am hotărât să arunc un ochi peste rebuturile lu vecinu şi să îmi fac o părere… să ştiu dacă e încă un ciudat sau de data asta am parte de un exemplar normal cu care are rost să mă bag în seamă,cumva… de exemplu să îi duc o prăjiturică de bun venit în scara B.
Am luat sacul de gunoi la mine în cameră, m-am echipat corespunzător şi am trecut la acţiune, însă parcă un semn era trimis din nou către mine, un semn care ar fi trebuit să îmi spună clar şi răspicat NU MAI CAUTA, ţi-ai găsit răspunsul.
Imediat cum am deschis sacul, ce credeţi că mi-a fost dat să văd?
Ajută-mă să continui povestea şi marti vei descoperi ce s-a întâmplat!