Jurnalul Iuliei (VI): Femeile şi prietenii lor… bărbaţi

01.06.2010, 12:15.

„Sincer, în secunda asta chiar mi-am dat seama că noi doi nu mai avem nimic în comun?” Da, nu era orgoliu, era cee ce simţeam. La început a râs, apoi şi-a dat seama că nu glumesc…
… şi a devenit serios, fix în momentul în care deja deschisesem portiera.
Am urcat în casă, mi-am închis telefonul şi am început să plâng. Nu ştiu de ce. Poate pentru că aş fi vrut să simt din nou ceva pentru omul asta, să nu îl mai caut pe Făt Frumos şi să mă regăsesc.

Nu am dormit toată noaptea. Nu îmi era somn. Am fumat juma de pachet de ţigări, am terminat o cutie de bomboane cu lichior, am încercat să citesc, fără să mă pot concentra, pentru ca în final să mă uit la vreo 7 episoade din „Sex and The City”. Le-am căutat pe alea în care să mă pot regăsi acumva… pe mine şi situaţia mea actuală. E remontant când te identifici cu un personaj dintr-un film, sau chiar dintr-o carte, mai ales când finalul poveştii lor este unul cu happy-end.

Mi-a venit somnul exact când ar fi trebuit să mă scol să plec spre muncă, pe la 7. Dar cum nu vroiam să stau acasă şi să fiu în continuare melancolică şi ruptă de lume. Aşa că am făcut un duş, am băut o cafea tare şi m-am dus la muncă. Pentru un om dărâmat psihic şi nedormit arâtam destul de bine… cred eu.

Abia la birou mi-am deschis telefonul şi, sincer, mă aşteptam să am mesaje sau apeluri de la Marius, dar singurul sms era de la mama care mă întreba dacă vreau să îmi aducă ouă de prepeliţă de la ţară.

'Nu mă cheamă Damian'. Theo Rose a aflat un secret despre soțul ei chiar în ziua nunții. Ce a povestit artista

Recomandarea zilei

Am muncit cu drag şi spor pentru popor, deşi parcă nu mai trecea timpul, iar la 17 am rupt uşa. Nu la propriu cum a făcut Roberta care, la o cafenea din îndrăgitul Dorobanţi, încercând să lase o impresie cât mai bună unui tip cu care s-a întâlnit pentru prima dată a intrat cu capul în uşă… pe motiv că geamul era mult prea curat.

Revenind la ale mele… Eram chiaună de somn, însă când am ieşit afară şi am simţit mirosul de primăvară parcă m-am mai trezit. Am mers pe jos o bucată de drum, suficient de mult cât să mă apuce iar melancolia şi să mă simt singură.

Care au fost ultimele cuvinte ale lui Silviu Prigoană. Prietenii lui au crezut că le face o farsă

Recomandarea zilei

Mă sunase Ro în disperare, dar nu aveam chef sa mă văd cu ea, să vorbesc iar despre problemele mele. Nici Oanei nu i-am răspuns. Cu siguranţă mă invita să merg pe undeva cu ea şi logodnicul ei, alături de care împarte bucuriile şi greutăţile de mai bine de 8 ani de zile. So so nice… not!

Nu aveam chef de viaţa perfectă a altora şi tot ce îmi doream era să mă ţină cineva strâns în braţe şi atât. Evident, gândul mi-a zburat la Cosmin, omul care este acolo lângă mine la nevoie. Nu vă gândiţi la prostii. Suntem prieteni… acum.

Ne-am cunoscut acum 7 – 8 luni, în perioada de convalescenţă emoţională post Marius. Am ieşi împreună vreo lună, dar din varii motive nu am ajuns un cuplu. El, care ieşea dintr-o relaţie de lungă durată vroia ceva fără obligaţii, iar eu nu funcţionez aşa. Mereu mă implic sufleteşte.

În fine, cu toate astea, chiar şi acum el este cel care indiferent de oră vine să mă ia la o plimbare sau să mă ţină strâns în braţe, să imi aducă o ciocolată în faţa uşii atunci când vreau ceva dulce sau să mă asculte vorbind despre toate aberaţiile până în zori, deşi stam incomod în maşină, chiar şi atunci când plouă.

Şi nu, nu e genul ăla de pămpălău care stă după fundul unei femei. E un tip charismatic, înal, bine făcut şi extrem de stăpân pe el şi care cred ca mă completează. Dacă mă gândesc bine, chiar şi în materie de sex era foarte ok.

Într-un final am ajuns acasă şi l-am sunat. Din vocea cu care i-am vorbit şi-a dat seama că am nevoie de el, chiar înainte să îl întreb dacă nu mă scoate p-afară la o plimbare, pentru că m-a luat prin surprindere când mi-a spus…

Decide tu ce îi va spune Iuliei! Votează în sondajul de mai jos, iar joi vei afla continuarea poveştii!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro