Da, speciemenul de pe site-ul de dating online, întâlnit întâmplător în faţa mall-ului mi-a făcut cunoştinţă cu nepoţica lui, iar de aici, la o serie de întâlniri, nu cu aia…
mică, ci cu el, a fost floare la ureche.
Deşi m-a invitat să îmi petrec restul serii cu el şi familia surorii lui, am preferat să spun pas la momentul respectiv şi să promit că onorez invitaţia la cafea de a doua zi. În definitiv, nu îmi puteam lăsa prietenele de izbelişte deşi ar fi înţeles ele şi nici nu eram pregătită pentru o primă întâlnire luată pe nepregătite… mai ales că el arăta mult mai bine în realitate decât în pozele pe care le văzusem.
După o săptămâna în care ne-am văzut zi de zi, în care adormeam cu telefonul lipit de ureche şi aşteptam cu sufletul la gură un sms pueril care mă făcea să tresar în şedinţele de sumar, după şapte zileextrem de active after work în care am reuşit să îi cunosc pe rând prietenii apropiaţi, familia şi apartamentul de burlac, am aflat şi povestea vieţii lui.
Mai exact, după o relaţie de 7 ani în care, din punctul lui de vedere, intervenise monotonia, a cam hotărât să se bucure de burlăcie. După vreo 5 luni de libertate însă, a început să îşi dorească să fie din nou…legat.
Deşi pe fosta, cu care a împărţit aceeaşi casă timp de 6 ani, nu ar mai fi vrut-o înapoi, mergând pe principiul că ciorba reîncălzita nu mai e comestibilă, niciuna din noile tipe întâlnite nu era suficient de ok pentru a-l determina să se implice din nou într-o relaţie serioasă.
Ciudat sau nu, după 7 zile de dating şi o noapte petrecută în apartamentul lui, lucurile începeau parcă să se lege între noi. Nu eram îndrăgostită, dar îmi plăcea şi de el şi tot ceea ce se întâmpla între noi. Era diferit de toţi bărbaţii cu care m-am legat la cap până atunci… Începând cu modul de a privi viaţa şi terminând cu stilul vestimentar abordat…. era matur, sau cel puţin părea.
La 10 zile de la prima întâlnire, încrederea în mine crescuse la cote maxime.Prin modul în care se comporta şi îmi vorbea, mă făcea să mă simt mai frumoasă decât sunt. Mă complimenta la tot pasul, fie vorba între noi, la cât mă chinuiam să arăt mereu ca scoasă din cutie, era şi cazul să aprecieze cumva efortul meu, şi era extrem de atent şi îndemânatic. Puţin romatism… flori şi mic dejun la pat şi multă pasiune în spatele uşilor închise.
Şi exact când analizam eu situaţia şi ajunsesem la concluzia clară că totul e parcă prea frumos să fie adevărat, fix în a 15 zi de… relaţie, noul meu iubit, alături de care mă bucuram de o cină italienească la un restaurant din Bucureşti, mă obligă să fac faţă unei noi situaţii de tipul „şoc şi groază”, odată cu rostirea unei întrebări neaşteptate: Nu vrei să te muţi la mine?
Ajută-mă să continui povestea şi miercuri vei descoperi ce s-a întâmplat!