Evident ca am fost şocată de propunerea lui, mai ales că lucrurile au evoluat atât de rapid. I-am spus că mă flatează invitaţia lui, dar că, poate ar fi mai indicat să…
mai treacă ceva timp până să fac acest pas.
Pe figura lui nu am vazut nicio urmă de supărare, ba chiar mai mult, nu s-a lăsat până nu mi-a adus, cu zâmbetul pe buze şi argumente prin care să mă convingă de faptul că cel mia bine ar fi să împărţim acelaşi apartament. A fost şi singura data când a facut asta.
După alte două săptămâni în care aproape că mă mutasem la el fără să vreau, brusc, parcă bărbatul perfect, atent, îndrăgostit, romantic şi pasional s-a schimbat 180 de grade.
Acum, analizând oarecum situaţia, tind să cred că totul a pornit într-o dimineaţă în care i-am spus că umatoarele doua-trei zile intenţionez să dorm acasă pentru că am de lucrat la un proiect şi mi-e mai uşor să mă concentrez când sunt singură,ferită de tentaţii care m-ar deturna de la planul meu serios.
Nu a comentat nimic, dar nici nu a insistat să vin totuşi la el, aşa cum a făcut şi în alte ocazii. Însă, dacă pe moment nu mi s-a părut ciudat, atunci când au încetat şi mesajele şi telefoanele din partea lui, iar eu eram singura care dădea semne de viaţă, am intrat puţin în panică.
Nici nu sunt de condamnat, chiar dacă iniţial nu m-am simţit îndrăgostită, după ce două luni am stat aproape non stop împreună, 4 zile în care nu ne-am văzut erau deja prea mult. Unde mai pui că iubitul meu era seară de seară în oraş… singurel, în condiţiile în care până atunci, nu concepea să nu fiu lângă el.
În fine, după 5 zile de agonie, mi-am suit fundu’ într-un taxi, deşi de obicei el mă lua de acasă, şi m-am dus să dorm la el, unde am avut parte, nicidecum de marea revedere ci de o altă palmă, în ghilimelele de rigoare.
Bărbatul care în mod normal mă albea de la atâta pupat, acum era ocupat cu măturatul, spălatul şi alte treburi casnice. Am avut impresia că îl incomodam chiar.
În fine, am încercat să trec peste toate schimbarile pe care nu le întelegeam, ba chiar i-am dat o mână de ajutor, pentru ca în final, în momentul în care ne-am bagat în pat şi el s-a întors cu spatele la mine, ca să se poata uita la nush ce serial, să îmi iau inima în dinţi şi să îl intreb ce s-a intamplat… de ce schimbarea asta care îl facea de nerecunoscut.
Mi-a zis că nu e nimic şi că e doar impresia mea… greşită, aşa că am continuat şi am adăugat că în acest caz, dacă toate lucurile sunt la fel, vreau să mă mut cu el. Cu un dezinteres vădit, fără măcar să se întoarcă înspre mine, mi-a trântit un…”vedem” sec.
În timp ce el a sforăit la 5 minute după această minunată conversaţie, eu nu am putut să dorm toată noaptea. Tot felul de scenarii îmi treceau prin cap încercând să înţeleg ce s-a întâmplat cu el în ceea ce mă priveşte. De la o posibilă împăcare cu fosta iubită, la o altă individă găsită tot pe net sau pur şi simplu la o bună lecţie de actorie de care a dat dovadă timp de 2 luni…totul putea fi plauzibil.
După o oră chinuită de somn, la 6 dimineaţă deja eram trează… fără ceas. Era sâmbătă. Îmi venea să plâng de ciudă, însă trebuia să fac ceva, pentru că la modul în care sunt construită, nu puteam suporta accestă situaţie… gri. Ori era albă, ori era neagră, şi asta înainte de a mă implică sau a mă consuma şi mai mult într-o aşa-zisă relaţie de 2 luni. Aşa că aveam două variante….
Ajută-mă să continui povestea şi miercuri vei descoperi ce s-a întâmplat!