În câteva zile vine Crăciunul… cel putin în calendar Din păcate, invers proporţional cu numărul decoraţiunilor tematice presărate în mai toate vitrinele şi centrele…
comericale din oraş, mi se pare că farmecul sărbătorilor de iarnă s-a pierdut în negura timpului. Personal, tind să cred că a intrat în moarte clinică cam pe la Revoluţie când am rupt-o cu tot ce ţine de tradiţie.
Prin 87 aşteptam cu sufletul la gură să vină Moş Crăciun şi nu pricepeam de ce prietena mea de la etajul opt şi-a împodobit singură bradul cu 2 săptămâni înainte de „marele eveniment”.
Şi pentru că eram la vârsta critică la care începeam să pun întrebări indiscrete, de tipul „oare există Moş Gerilă”, mama săraca ducea muncă de lămurire cu mine cum că în noaptea dinainte de Crăciun, fetiţelor cuminiţi (ca mine cică) le aduce Moşu nu numai cadouri, ci şi brăduţul împodobit. N-am comentat prea mult şi nemulţumită totuşi că eu nu am brăduţ mai devreme i-am dat de înţeles mamei că o cred.
Câteva zile mai târziu, pe 24 decembrie, seara, după ce ai mei s-au asigurat că dorm s-au apucat de treabă – adus brad din boxă, împodobit brad şi plasat dulciuri şi cadouri. Surpriza serii? Eu,care pe la 12 noaptea m-am trezi din somn şi m-am dus glonţ în sufragerie. Când am deschis uşa am amuţit toţi trei. Inculpaţii, cu globuleţele în mână, lângă un brad îndesat parţial împodobit, erau parcă mai şocaţi decât mine, o fetiţă de numai 4-5 ani, minţită şi dezamăgită.
Mama a încercat să salveze situaţia din nou. De data aceasta, explicaţia era următoarea: Moş Crăciun venise şi plecase repede de la mine, iar ai mei îl ajutau cu brăduţul pentru că din cauza condiţiilor meteo nefavorabile exista riscul să nu aibă timp să treacă pe la toţi copiii.
Citeşte continuarea în pagina următoare
Page: 1 2