Cu mari semne de îndoială că ceea ce mi-a îndrugat mama ar fi adevarat m-am dus la culcare, gândidu-mă totuşi cu emoţie la momentul în care îmi voi deschide cadourile dimineaţă.
De atunci au trecut mi bine de 20 de ani iar astăzi, deşi ştiu care e treaba cu Moşu’, vreau să restrăiesc cel puţin parţial emoţia Crăciunului de altădată – împodobesc bradul doar în ajun, iar cadourile le desfac doar în dimineaţa de Crăciun. Fac asta pentru că atât am mai putut păstra.
Mirosul cozonacului făcut de bunica nu mai există, bunica nu mai există, mesele în familie cu un aer de sarbatoare nu mai există, colidatorii de altădată nu mai există, „Home Alone” nu mai există, ajunul nu mai există, Moş Crăciun nu mai există…
In schimb avem cozonacii cu 6 luni termen de valabilitate şi sarmale dietetice, avem multe malluri şi supermaketuri în care dăm iama disperaţi pe ultima sută de metri, avem cafea cu scortişoară la Starbucks, filme porno cu poala lui Moşu’ , avem ,”colindători” trecuţi de prima tinereţe, cam tuciurii şi cam afoni care strâmbă din nas la portocale şi acceptă doar bacnote mari, avem petreceri în cluburi de fiţe în ajun şi mahmureli în ziua de Crăciun… avem opţiuni, bani şi lucruri, dar prea puţin spirit.