Totuşi, dacă pentru cei care aleg să se căsătorească după 30-35 de ani explicaţiile care le motivează opţiunea sunt nenumărate (dorinţă de libertate, distracţia, studiile, cariera sau desăvârşirea financiară), curiozitatea mea are legătură cu cei care au ales să spună „Da” în faţă ofiţerului Stării Civile deşi nu au atins vârstă majoratului… la americani.
Mai exact, ce e în mintea celor care se căsătoresc imediat după ce au ieşit de pe banicle liceului… mai ales când trăim într-o societate în care nimic nu pare să mai aibă valoare, oamenii sunt uşor de înlocuit, iar „pana când moartea ne va despărţi”… s-a transformat în „pana când dăm de o prima problemă pe care nu avem abdarea sau să o rezolvăm”? Să fie suficientă iubirea şi faptul că mulţi dintre noi vor să fie părinţi tineri sau, pe lângă o maturizare precoce a adolescenţilor, astăzi familia presupune o cu totul altă definiţie modernă în care libertatea îşi face simiţită prezenţa?
Personal, la 10 ani aveam deja în minte o vârstă optimă pentru măritiş şi copii : 27-30 de ani. Între timp ceva s-a întâmplat, probabil m-am maturizat şi am descoperit pe propria-mi piele că nu tot ce zboară se mănâncă şi în final am ajuns la concluzia că dacă e să mă mărit pot să am orice vârstă: 20, 25, 35…. 100. Important e să simt… ceea ce ar trebui să simt!