Din balconul Palatului Parlamentului panorama este impresionantă. Paradoxal, în locul în care dictatorul visa să fie aclamat de mulţime, 30 de ani mai târziu, Daniel Goleman susţine conferinţa despre inteligenţa emoţională şi leadership.
Un altfel de leadership…. La 67 de ani, cu o prezen- ţă fizică deloc impunătoare, părintele conceptului de inteligenţă emoţională (EQ) „umple“ sala cu peste 1 000 de invitaţi. Goleman vorbeşte despre conş tientizarea de sine, motivare, empatie şi skill-uri sociale, trăsături care definesc un lider adevărat, dincolo de calităţile tradiţionale asociate cu această poziţie: inteligenţa, determinarea, fermitatea şi viziunea. Studiul psihologului arată că, pentru a face performanţă ai nevoie de IQ şi abilităţi tehnice în proporţie de 33% şi de EQ în proporţie de 66%.
Pentru manageri însă, valorile sunt altele. Succesul unui lider se măsoa- ră în 85% EQ şi 15% IQ. Desigur, Goleman a menţionat multe dintre lucrurile pe care le-am descoperit în cărţile sale, de-a lungul timpului. Mintea funcţionează cel mai bine atunci când este într-o stare calmă şi alertă, dacă te concentrezi pe scop, lucrurile negative nu te mai afectează, EQ-ul grupului, armonia echipei, creşte performanţa… Dar nu de-asta mi-am dorit să-l văd şi să-l ascult.
Teoria există în cărţile sale. Ci pentru energia şi motivaţia pe care o transmite. {i, mai ales, pentru poveştile sale. Istorioara mea favorită este despre un om care se urcă în autobuz şi începe să vorbească cu fiecare pasager. Povesteşte cu entuziasm despre clădirile pe lângă care trece autobuzul, despre expoziţiile din oraş, despre premierele de teatru şi film. Recomandă restaurante, locuri de distracţie pentru cei mici, lucruri care să le facă ziua mai frumoasă.
Zâmbeşte molipsitor şi le urează tuturor celor care coboară „o zi minunată!”. Este un înger urban. „Ar trebui să avem mai mulţi îngeri urbani“, spune Goleman. Mi se furnică pielea când spune asta. Îi dau dreptate. Îmi dau seama că azi, aici, chiar el a devenit unul dintre ei.