Să spuneţi ce vârsta aveţi este o altă ciudăţenie pe care voi, rasa inferioară, ne-o prezentaţi. De ce totul devine brusc o ofensă când sunteţi întrebate ce etate aveţi?
Nu ştiu… Dar cu siguranţă e ciudat şi deranjant pentru noi bărbaţii. Oricum pentru noi această informaţie nu prea contează… Dacă punem această întrebare o facem doar pentru a mai anima conversaţia.
Noi nu putem vorbi despre fuste, pantofi, shopping, spa, carieră, cum nici voi nu puteţi vorbi despre fotbal, Chuck Norris, filme sângeroase, XBOX. Aşa că ne limităm la o conversaţie gen:
– Ce ai mai făcut?
– Uite bine. Muncă multă la birou şi seara cu fetele la suc. Tu?
Na. Şi când voi întrebaţi asta, nouă ne vine în cap răspunsul: „Am terminat Call Of Duty aseară după două luni de joc şi apoi m-am uitat la Spania – Portugalia”. Dar zicem doar:
– Bine. Ce să fac…? Cu munca, una alta…
Pe urmă tăcere. Apoi ea zice:
– Azi a fost ziua unei colege. Am sărbătorit-o la birou. A fost super tare.
Prin minte ne trece: „Sărbătorit la birou… S-a cântat la mulţi ani în şoaptă că sunteţi prea dive să cântaţi cu forţă, s-au mâncat prăjiturele şi toate femeile s-au prefăcut că o plac pe sărbtătorită, când de fapt toate o urăsc şi o vorbesc pe la colţuri… Penibil…” Dar, din gură iese:
– Pe bune? Ce tare! Câţi ani a făcut?
Şi gata. Ea bagă zâmbet forţat şi spune un pic deranjată:
– Eh şi tu acum. Vârsta nu se spune…
Pe bune? Vârsta nu se spune? De ce? Doar nu e ca şi cum aş fi întrebat ce pin are la card sau unde-şi ţine banii. Incredibil cum vă ofensaţi dacă sunteţi întrebate ce vârstă aveţi voi sau altă femeie. Dacă e un subiect pe care vă solidarizaţi, atunci ăsta cu vârsta e.
În rest, vă bârfiţi una pe alta, vă invidiaţi, vă înţepaţi si câte şi mai câte, dar când vine vorba de vârsta formaţi toate un scut impenetrabil de parcă aţi fi spartanii din filmul 300.
Pe scurt dacă vrei să ofensezi o femeie e simplu. Ori întrebi: „Băi mi se pare mie, sau te-ai mai îngrăşat?” ori „Câţi ani ziceai că ai?”. Şi gata. Iadul se dezlănţuie şi dobândeşti blestemele cerului şi ale pământului, plus o poşetă în cap!
Facând totuşi o mică analiză, la întrebarea cu îngrăşatul să zicem că e misoginism. Deşi la câte „elefante” văd – merci Simona Senzual pentru că mi-ai îmbogăţit vocabularul – care îşi înfulecă prânzul de parcă ar fi finala unui campionat de mâncat, ar trebui întrebarea asta să fie un semnal de alarmă şi s-o ia mai degrabă ca pe o întrebare sfat.
Dar la asta cu vârsta… Eu chiar nu mai înţeleg nimic. Toate femeile de peste 25 de ani, nu-şi mai spun vârsta. De ce? De ce 25? De ce nu 26? În ziua în care ai făcut 25 de ani automat apare misterul…
De parcă dacă arătaţi bine şi aveţi 30 de ani, bărbaţii o să fugă de voi. Nu fuge nimeni de voi dacă arătaţi bine. Mie mi se pare o dovadă de respect faţă de sine şi încredere în propria persoană când o femeie îşi spune vârsta.
Mama mea în viaţa ei nu a ascuns această informaţie şi anul acesta împlineşte 63 de ani. Şi tot întorc bărbaţii capul după ea pe stradă. Pentru că e frumoasă şi se îngrijeşte.
Concluzie: nu vă mai ofensaţi când vă întrebă cineva vârsta! Dacă arătaţi bine o să aveţi acelaşi succes. Şi dacă nu vă e cu supărare ar fi destul de interesant să vă postaţi şi voi vârsta într-un coment mai jos. Hai să vedem cine are curaj!