Ca orice cetăţean normal, îndrăgostit de mediul înconjurător şi de curăţenia oraşului meu, ar trebui să am motive de bucurie văzând că la metrou…
… în unele staţii de autobuz sau aiurea, prin cartiere, s-au instalat coşuri de aruncat gunoiul selectiv. La metrou, de exemplu, sunt trei găuri: pentru plastic, pentru hârtie şi pentru gunoi menajer.
De curiozitate, am aruncat o privire furişă şi, la fel de evident, am zărit sticle de plastic şi mere muşcate la „hârtie” sau o jumătate de croissant la „plastic”. Nu cred că bucureştenii nu ştiu să citească, ci că pur şi simplu nu le pasă.
În mintea lor gunoiul e ceva de care trebuie să scapi repede, oriunde, oricând. Poate că Primăria Capitalei ar trebui să vină cu o inovaţie specială în domeniu, ceva gen coş de gunoi cu comandă vocală, în care dacă ai pus sticlă la hârtie să zbiere: „Hei, idiotule, ai aruncat greşit! Mai încearcă o dată!”
Mai mult, poate că ar trebui să existe coşuri speciale, pentru o gamă mult mai largă de gunoaie: să zicem pentru prezervative. Şi asta pentru că una dintre marile ciudăţenii turistice ale Bucureştiului e prezenţa prezervativelor folosite pe trotuare şi în copaci.
Nu am reuşit să ajung la o explicaţie rezonabilă a prezenţei lor acolo, alta decât aceea că după folosire oamenii le aruncă pe geam, aşa cum aruncă mucurile de ţigări din maşină. Săptămîna trecută, în plin Centru Vechi, devenit acum perla turismului bucureştean, am văzut un prezervativ atârnând flasc pe un fronton din stânga intrării la Avocatul Poporului, peste drum de Banca Naţională.
Era clar că nu putea fi aruncat de sus, că nu îl abandonase Mugur Isărescu de la fereastra biroului său. Provocat de situaţie, am făcut un scurt inventar al gunoaielor ciudate de care m-am lovit.
Printre trofee, m-aş putea lăuda cu sarmaua pe care am găsit-o pe maşină, într-o bună dimineaţă, cu carcasa de televizor alb-negru peste care am dat într-un parc sau cu pempărşii de pe terenul de tenis. Aş fi foarte curios să aflu ce gunoaie deosebite au găsit alţii.
Foto: Shutterstock