Unica, septembrie 2007: Amintiri din casatorie

La nunta mea am dansat desculta, pe masa, insarcinata in cinci luni. A fost o petrecere distractiva, nu neaparat emotionanta. Emotiile le-am lasat in biserica, suspendate in aerul greu si aromat, unde niste voci cristaline venind de niciunde, au compus “Tatal nostru care esti in ceruri” pe o melodie care, cumva, iti sfasia si iti iubea sufletul in acelasi timp. Cred ca acela a fost momentul de neuitat al nuntii mele, cand am simtit, vreme de-o rugaciune, ca stiu gustul si culoarea raiului. Felicitarile, masa si dansul m-au readus cu talpile pe pamant, direct pe pamant, pentru ca pantofii mi-au fost furati de cativa colegi invitati, ca avanpremiera la furatul miresei. In noaptea nuntii, in fine, spre dimineata, am dormit bustean, eu si el, nu inainte sa facem ceva glume pe seama conceptului de “noaptea nuntii”.
De ce m-am casatorit? Uneori mi se pare ca intamplarile ne aleg pe noi, si nu noi pe ele. Altfel cum sa-mi explic ca idealul meu masculin, brunet cu ochii negri, s-a transformat “la bine si la rau, till death do us apart” intr-unul blond-Ardeal cu ochi caprui? Deci, de ce m-am casatorit? Fireste, trebuia sa vina si asta, pentru ca un an inainte ne logodea, tot la biserica, tot cu slujba, nasi si lumanari cu trandafiri, parintele Galeriu. De la logodna tin minte momentul in care parintele Galeriu m-a sarutat pe crestet, si toata fata mea s-a odihnit o clipa, gadilata, in barba lui alba, uriasa.
M-am casatorit pentru ca ceasul meu biologic si ceasul lui de stare civila au avut alarma potrivita cam in acelasi timp. In mine urla, la 25 de ani, dorinta de a avea un copil, in el, cu ceva ani mai mare decat mine, dorinta de a avea o familie. Sincer, fara ceva nou, cum a fost copilul, n-as fi facut pasul pe sub tunelul de gladiole de la Starea Civila. Nu-i vedeam rostul. Nu ma presau prejudecatile celor din jur, nu crescusem cu prejudecati, nu se mira nimeni ca-mi crescuse burta si nu aveam verigheta pe deget, eu si el eram ca si luati. Probabil ca de-asta nu se mai casatoreste lumea. Nimeni nu se mai simte cocosat de prejudecati si de gura lumii. Gura lumii e moderna si nu mai plimba vorba decat despre cate carate avea inelul de logodna al lui cutare, la ce creator si-a facut rochia cutare, in cate luni o sa divorteze cutare si daca o sa se intoarca la cutare. Nimeni nu se mai gandeste la esenta mariajului, ci la spuma lui, buna de barfit. Si-apoi, asa cum bine o zice colega mea Luisa, in materialul ei despre casatoria din ziua de azi, mentalitatea de consumatori ne-a atins pe toate partile? Gasirea partidei potrivite e ca un drum la mall. Gasesti ceva ce-ti place, dar precis in colectia de primavara-vara de anul viitor vei gasi ceva si mai bun, si mai la moda. Relatiile de sezon, iubirile “fara obligatii” sunt subtiri ca spritul de vara, dar asa de racoritoare!
Citeste in Unica de septembrie despre curajul de a te cunoaste pe tine insati. Curajul de a-ti asuma ceea ce esti si de a recunoaste ca ceva iti lipseste, daca iti lipseste ceva, ca lumea te-a schimbat, daca intr-adevar te-ai schimbat. De ce s-a casatorit Diana Munteanu, de ce s-a distrat rerererecasatorindu-se cuplul Prigoana, de ce nu s-a luat Bittman cu mama fiilor lui, de ce a luat-o Banica pe Marin? Citeste despre toate astea in revista de septembrie. Apoi, priveste-l pe cel de langa tine si gandeste-te la pasul tau cel mare. De ce l-ai facut, chiar daca a fost cam demultisor si nu te-ai mai gandit la asta, de ce iti doresti sa-l faci, de ce eziti. Poti afla lucruri foarte interesante despre tine.
Curaj!

La nunta mea am dansat desculta, pe masa, insarcinata in cinci luni. A fost o petrecere distractiva, nu neaparat emotionanta. Emotiile le-am lasat in biserica, suspendate in aerul greu si aromat, unde niste voci cristaline venind de niciunde, au compus “Tatal nostru care esti in ceruri” pe o melodie care, cumva, iti sfasia si iti iubea sufletul in acelasi timp. Cred ca acela a fost momentul de neuitat al nuntii mele, cand am simtit, vreme de-o rugaciune, ca stiu gustul si culoarea raiului. Felicitarile, masa si dansul m-au readus cu talpile pe pamant, direct pe pamant, pentru ca pantofii mi-au fost furati de cativa colegi invitati, ca avanpremiera la furatul miresei. In noaptea nuntii, in fine, spre dimineata, am dormit bustean, eu si el, nu inainte sa facem ceva glume pe seama conceptului de “noaptea nuntii”.
De ce m-am casatorit? Uneori mi se pare ca intamplarile ne aleg pe noi, si nu noi pe ele. Altfel cum sa-mi explic ca idealul meu masculin, brunet cu ochii negri, s-a transformat “la bine si la rau, till death do us apart” intr-unul blond-Ardeal cu ochi caprui? Deci, de ce m-am casatorit? Fireste, trebuia sa vina si asta, pentru ca un an inainte ne logodea, tot la biserica, tot cu slujba, nasi si lumanari cu trandafiri, parintele Galeriu. De la logodna tin minte momentul in care parintele Galeriu m-a sarutat pe crestet, si toata fata mea s-a odihnit o clipa, gadilata, in barba lui alba, uriasa. 
M-am casatorit pentru ca ceasul meu biologic si ceasul lui de stare civila au avut alarma potrivita cam in acelasi timp. In mine urla, la 25 de ani, dorinta de a avea un copil, in el, cu ceva ani mai mare decat mine, dorinta de a avea o familie. Sincer, fara ceva nou, cum a fost copilul, n-as fi facut pasul pe sub tunelul de gladiole de la Starea Civila. Nu-i vedeam rostul. Nu ma presau prejudecatile celor din jur, nu crescusem cu prejudecati, nu se mira nimeni ca-mi crescuse burta si nu aveam verigheta pe deget, eu si el eram ca si luati. Probabil ca de-asta nu se mai casatoreste lumea. Nimeni nu se mai simte cocosat de prejudecati si de gura lumii. Gura lumii e moderna si nu mai plimba vorba decat despre cate carate avea inelul de logodna al lui cutare, la ce creator si-a facut rochia cutare, in cate luni o sa divorteze cutare si daca o sa se intoarca la cutare. Nimeni nu se mai gandeste la esenta mariajului, ci la spuma lui, buna de barfit. Si-apoi, asa cum bine o zice colega mea Luisa, in materialul ei despre casatoria din ziua de azi, mentalitatea de consumatori ne-a atins pe toate partile? Gasirea partidei potrivite e ca un drum la mall. Gasesti ceva ce-ti place, dar precis in colectia de primavara-vara de anul viitor vei gasi ceva si mai bun, si mai la moda. Relatiile de sezon, iubirile “fara obligatii” sunt subtiri ca spritul de vara, dar asa de racoritoare!
Citeste in Unica de septembrie despre curajul de a te cunoaste pe tine insati. Curajul de a-ti asuma ceea ce esti si de a recunoaste ca ceva iti lipseste, daca iti lipseste ceva, ca lumea te-a schimbat, daca intr-adevar te-ai schimbat. De ce s-a casatorit Diana Munteanu, de ce s-a distrat rerererecasatorindu-se cuplul Prigoana, de ce nu s-a luat Bittman cu mama fiilor lui, de ce a luat-o Banica pe Marin? Citeste despre toate astea in revista de septembrie. Apoi, priveste-l pe cel de langa tine si gandeste-te la pasul tau cel mare. De ce l-ai facut, chiar daca a fost cam demultisor si nu te-ai mai gandit la asta, de ce iti doresti sa-l faci, de ce eziti. Poti afla lucruri foarte interesante despre tine.
Curaj!

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro

Libertatea.ro

Imagini din sufrageria Danei Rogoz, decorată de Crăciun. A împodobit bradul alături de cei doi copii

Fanatik

Pot femeile să intre în biserică în perioada menstruației? Un preot a lămurit misterul: “E o rânduială a firii”

GSP.ro

Bernadette Szocs și-a deschis sufletul despre viața personală: „Curtată sunt, bineînţeles, dar..”

Urmărește-ne pe Google News