Pe Incognito o cunoaştem din comunitatea Unica.ro, unde ne-a povestit lucruri interesante despre viaţa ei în Canada. Convinse că mai are şi alte poveşti…
… care merită împărtăşite, am rugat-o să ne spună mai multe despre emigrare, cariera unei românce peste hotare şi modul de viaţă al canadienilor.
Incognito s-a gândit pentru prima dată la emigrare înainte de 1989, când asemenea ganduri erau interzise. Deşi era adolescentă, simţea că nu-şi găseşte locul în România comunistă, că-i lipseşte ceva. Cum revoluţia din ’89 nu a adus schimbările pe care le dorea, gândul la o viaţă mai bună a făcut-o să privească din nou către Occident.
„Aşadar, în 1999, o dată cu naşterea fiului nostru, împreună cu soţul am luat decizia de a emigra. Atât pentru noi, dar mai ales pentru fiul nostru.”
Au ales Canada, ţară care la vremea respectivă susţinea un program de emigrare, căutând în special familii cu studii superioare. „Nişte prieteni de familie aplicaseră deja pentru viza de Canada, li se aprobase, iar ei urmau să ne ajute şi să ne îndrume cât de cât”, povesteşte Incognito.
Timp de un an şi jumătate, cât a durat partea birocratică, Incognito şi soţul ei au vândut absolut tot ce aveau, de la casă până la electrocasnice, astfel încât tot ce le-a rămas a încăput în câteva valize.
Martie 2001, începutul aventurii canadiene
Partea cea mai grea, spune ea, a fost despărţirea de familie, care a avut loc pe aeroportul de la Budapesta. S-au consolat însă la gândul unui viitor mai bun. Când au aterizat în Canada era întuneric afara, frig şi ploua. „Nu voi uita niciodată când am păşit cu toţii în apartamentul închiriat, cărând după noi 6 valize şi 3 sacoşe de mână. Ne-am uitat în jur şi ne-am speriat de goliciunea apartamentului.”
Incognito recunoaşte că nu i-a fost uşor să înceapă totul de la zero, dar a reuşit pentru că a fost ambiţioasă, şi „s-a ţinut tare pe poziţii”, după cum spune ea.
În profesie, „experienţa canadiană” şi networking
Ca proaspăt imigrant, nu e uşor să-ţi găseşti un loc de muncă în Canada, pentru că majoritatea companiilor cer ceea se cheamă „experinţa canadiană”. Şi nu e vorba doar de experienţa profesională, ci şi de „adaptabilitatea proprie, deschiderea la nou, precum şi toleranţa pe care o manifeşti faţă de alte naţii.”
Pe piaţa locurilor de muncă există o concurenţă acerbă, aşa că trebuie să fii bine pregătit, şi să ştii cum să te „vinzi” printr-un CV bun şi nu numai. Pentru că lucrează în IT, Incognito nu a avut nevoie de echivalări profesionale, dar în alte domenii acestea sunt necesare, iar unii imigranţi trebuie chiar să meargă la şcoală în Canada pentru a profesa în domeniul lor.