Cum e viaţa unui copil nevăzător în România

06.04.2014, 05:48.

Situaţiile se aud diferit

Când Petra a crescut şi a început să meargă, Lăcrămioara a mutat toată mobila la perete, ca fetiţa să aibă loc să exploreze. Nu existau obiecte care puteau să cadă la atingerea mobilei. Se mai pierdea Petra, din când în când, prin câte un dulap sau se se pitea prin vreun sertar. Simţul orientării trebuia dezvoltat prin exerciţiu. Este important ca un copil cu dizabilităţi vizuale să fie pus în situaţia de a atinge şi a pipăi ce este nou, pentru a-şi forma o imagine a realităţii ce-l înconjoară.
Prin multe exerciţii, el trebuie învăţat cum să apuce, cum să dea drumul obiectelor, cum să-şi poziţioneze degetele pentru a face anumite acţiuni. Depinde de părinte ca micuţul să înveţe să se îmbrace, să afle care este stânga şi care dreapta, să-i spună cum recunoaşte situaţii şi obiecte prin sunetele pe care acestea le generează. Părintele trebuie să aibă răbdare şi să răspundă la toate întrebările. Abilităţile de bază trebuie formate în copilărie.

Alege o şcoală potrivită

Lăcrămioara şi-a dat copilul la o grădiniţă normală, pentru a fi între copii, a se juca şi a învăţa să socializeze. Când a sosit însă vremea să intre în clasa I, familia Pintelei s-a mutat la Bucureşti. Ã£Am spus să mergem într-un loc în care şansele sunt mai mari”, explică mama. Nu au avut prea multe oportunităţi, în România sunt doar şapte şcoli specializate pentru nevăzători. „Nu mi-a fost uşor, că nu eram la casa mea. Dar dacă mă canalizam pe faptul real, restul erau numai nimicuri, îşi aduce aminte Lăcrămioara. Era important ca Petra să urmeze studii specializate; în şcolile de masă, profesorii nu au pregătirea necesară pentru a adapta conţinutul educaţional la nevoile copilului cu deficienţe.
La şcoala pentru deficienţi de vedere, aveau însă tot ce trebuie: abecedar cu literele cât bobul de fasole, glob pământesc cu zonele geografice scoase în relief, cărţi audio şi cărţi în alfabetul nevăzătorilor, Braille. Deşi tehnologia oferă nenumărate alternative, precum cărţile audio, este totuşi vital ca micuţul să înveţe scris-cititul în Braille, care are avantajele lui specifice. Cum altfel ar învăţa regulile de punctuaţie, cum altfel ar fi expresiv? În plus, un profesor cu aceleaşi dizabilităţi ca şi elevul va şti să-l direcţioneze în viaţă şi să-i dea încredere în el.

Fundaţia Lights into Europe

La această şcoală specială a cunoscut Lăcrămioara membrii fundaţiei Light Into Europe şi a început să lucreze alături de ei, să facă terapie ocupaţională. Datorită lor au şcolile de nevăzători manuale mărite. Tot ei studiază cu micuţii ceea ce nu cuprinde programa şcolară – orientare în spaţiu şi abilităţi de viaţă independentă – şi educă părinţii despre modul în care trebuie să înveţe copiii să se adapteze spaţiului din casă. Aici a aflat Lăcrămioara de magnifier – un mouse cu lupă, ce măreşte textul până la 70 de ori, şi de calculatoare cu sinteză vocală. Le-a cumpărat, deşi sunt foarte scumpe.
De la fundaţie, mai poţi primi sub formă de donaţie: echipamente şi dispozitive de sprijin, baston alb şi ustensile de bucătarie adaptate pentru nevăzători. Poţi citi nenumărate cărţi în Braille, de trei ori mai voluminoase decât cele normale, poţi asculta audio bookuri sau învăţa pian după portative din plastilină. Petra ţine aici lecţii de limba engleză, pentru patru copilaşi.
De asemenea, pentru nevăzători este esenţial să facă sport. 60% din nevăzători au şi dizabilităţi motorii multiple, pentru că nu îşi exersează muşchii precum ceilalţi copii, stau mai mult pe loc decât se caţără în copaci şi li se atrofiază muşchii. Petra a făcut doi ani recuperare motrică, iar acum se menţine prin excursii dese la munte şi la bunici. „N-am avut momente de disperare, dar este foarte important să ai susţinerea familiei. Trebuie să ai încredere în instinctul matern, să-ţi iubeşti, să-ţi îngrijeşti copilul şi să te informezi în permanenţă, le sfătuieşte Lăcrămioara pe mamele aflate în aceeaşi situaţie.
Foto: Shutterstock

Urmăreşte cel mai nou VIDEO încărcat pe unica.ro